Epopeea pantalonilor roșii

S-ar putea să urmeze o poveste pe care unii să nu o înțeleagă. Pentru mulți oameni, povestea pierderii unor pantaloni într-un vestiar s-ar termina chiar acolo, înainte de a începe. Până la urmă sunt doar niște pantaloni. Dar pentru mine însemnau mai mult decât atât și au fost câțiva care au înțeles asta, după cum veți vedea în continuare :)

Una dintre cele mai frumoase întâmplări din anul care tocmai s-a încheiat a fost câștigarea excursiei la Milano. A fost o călătorie neașteptată și neplanificată, plină de surprize.

Episodul 1. San Siro, Milano (21 mai 2013)

Punctul culminant al excursiei l-a reprezentat mini-campionatul de fotbal de pe San Siro. Eram în jur de 40 de participanți (câștigători din toată Europa ai campaniei Indesit) și am fost repartizați în trei echipe: AC Milan, Paris Saint-Germain și Arsenal Londra (cele trei echipe au ca punct comun sponsorul principal Indesit).

În vestiar, înainte de meci, ne așteptau kituri cu echipamentul complet și personalizat al echipei în care urma să jucăm. Eu am picat în urma tragerii la sorți în echipa Paris Saint-Germain. Am primit (așa cum se vede în poza de mai jos) tricou albastru, pantaloni roșii și jambiere roșii. Echipamentul oficial al PSG nu este niciodată combinat. Este ori albastru complet, ori roșu complet. Nu îmi explic de ce la noi a fost aleasă această combinație, dar mie îmi plăcea la nebunie pentru că îmbina perfect culorile Stelei.

În vestiar ne-am echipat, am avut parte de o mică ședință tehnică ținută de Daniel Bravo și Gianluca Zambrotta (legendele care făceau parte din echipa noastră) și apoi am jucat cele două meciuri împotriva celorlalte două echipe: AC Milan și Arsenal.

După terminarea meciurilor ne-am întors în vestiare. Aici s-a întâmplat ceea ce a declanșat ”epopeea pantalonilor roșii”. Când am ieșit de la duș nu mi-am mai găsit pantalonii roșii din echipamentul PSG în locul în care îi lăsasem (pe pervaz, lângă dușuri).

Nu știu dacă altcineva i-a luat din greșeală crezând că sunt ai lui sau dacă au căzut pe undeva pe jos și eu nu i-am mai văzut, cert este că m-am supărat foarte tare pentru că țineam să am echipamentul complet ca amintire de la meciurile pe care le-am jucat pe San Siro.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să vorbesc cu organizatorii să îi rog să îmi dea eventual altă pereche de pantaloni care să îmi completeze la loc setul. Problema era că nu aveau echipament de rezervă. Fuseseră comandate după numărul exact al participanților.

În timpul în care ceilalți participanți serveau masa de după meci și discutau aprins despre fazele din timpul meciurilor pe mine m-a cuprins o tristețe teribilă. Aș fi vrut să nu fie așa. Aș fi vrut să nu îmi pese, dar nu puteam. Pierderea pantalonilor parcă știrbise un pic din bucuria unei excursii perfecte. Mă priveam din exterior și îmi dădeam seama că nu era normal să ma las afectat de asta, dar era ceva ce nu puteam controla.

După ce am vorbit cu fiecare dintre coechipierii mei să verifice fără succes dacă nu cumva luaseră din greșeală o pereche de pantaloni în plus, am început să mă obișnuiesc cu ideea că voi pleca din Milano cu echipamentul PSG incomplet, dar cu gândul că, odată reîntors în România, îmi voi comanda o pereche de pantaloni oficiali PSG pentru a-mi completa la loc setul.

Doar că ceea ce părea o misiune oarecum simplă, s-a dovedit a fi o epopee care a implicat mai mulți oameni, mai multe luni și mai mult efort decât mi-aș fi imaginat atunci 🙂

Episodul 2. Comenzile online și pantalonii chinezești

În primul rând am căutat pe internet să văd cum se cheamă modelul de pantaloni și de unde aș putea să îl comand. În magazinul de pe site-ul oficial PSG apăreau dar nu mai erau pe stoc. I-am găsit pe stoc în magazinul oficial Nike, dar n-am putut să finalizez comanda deoarece nu acceptau plăți din România și nici nu livrau în România.

Nike Does Not Support PayPal When Paying from ROMANIA

The billing address on your PayPal account is set to ROMANIA.
Unfortunately Nike does not support PayPal payments from ROMANIA at this time.

Supported countries are United Kingdom, Germany, France, Italy and Spain.

Zilele următoare m-am dus la magazinul Nike din București. Aici am găsit același model și material doar că erau albi cu Manchester United.

M-am întors cu căutarea pe internet și am găsit o pereche replica pe un site chinezesc. Recunosc că în cazul acesta temerea mea a fost mai degrabă legată de faptul că voi plăti degeaba și că nu îi voi primi.

După vreo câteva săptămâni însă a venit coletul prin poștă. Făcusem comanda pe numele Danei. Evident, ca orice livrare făcută prin Poșta Română, coletul nu ajunge la oficiul poștal cel mai apropiat ci la unul care, de obicei, e în altă parte a orașului, după o logică pe care eu încă nu am înțeles-o.

Chiar dacă știa că ar fi fost treaba mea să-mi recuperez coletul, Dana știa de asemenea și cât de mult îl așteptasem așa că s-a dus până în cealaltă parte a orașului să mi-l aducă. Eram extrem de entuziasmat când am deschis coletul. În sfârșit urma să am din nou echipamentul complet, așa cum l-am avut pe San Siro. Doar că pantalonii chinezești n-aveau nicio legătură cu cei pe care îi avusesem eu. Singura legătură era că erau tot roșii și că aveau cusută într-un colț emblema PSG. În rest, alt material, altă croială, cu totul altă calitate…

Episodul 3. Un prieten în Paris (6 iulie 2013)

După alte câteva săptămâni mă consolasem că am făcut tot ce se poate ca să-mi completez echipamentul PSG și, chiar dacă pantalonii nu erau nici măcar o replică decentă a celor de pe San Siro, măcar erau roșii și aveau sigla PSG. Atunci am vorbit întâmplător la telefon cu Ștefan, un prieten care era de câteva zile în Paris. I-am zis la telefon ”ce păcat că n-am știut că ajungi în Paris că te-aș fi rugat să îmi cauți ceva”. După ce i-am explicat pe scurt întâmplarea mi-a spus ”mai stau doar o zi în Paris, dar dacă ajung cumva în zona unui magazin oficial PSG am să intru să îți cumpăr pantalonii”.

După două zile mi-a trimis un email în care mi-a zis ”cu părere de rău, modelul pe care îl cauți nu se mai găsește pe stoc. La magazin au doar modelul pentru sezonul 2014. Am fost chiar la stadionul PSG să caut. Ca să mă crezi ți-am atașat o poză cu mine în fața stadionului. Eu mă văd în reflexia din geamul de la intrare”.

Mi-am văzut încă o dată speranțele năruite, dar m-am bucurat enorm să constat că am un prieten dispus să facă un astfel de efort pentru mine.

Episodul 4. Un prieten din Italia (12 iulie 2013)

După alte câteva săptămâni am primit un email de la Vladimir, un prieten din Italia în care îmi spunea că vine peste o săptămână în România și că vrea să ne vedem. N-am rezistat tentației și l-am întrebat dacă nu ar fi dispus să comande perechea de pantaloni de pe site-ul Nike (acolo unde încă se mai găsea pe stoc modelul 2013) având în vedere că el putea să comande din Italia și livrarea să se facă tot acolo. Mi-a răspuns că el face cu plăcere comanda dar speră să ajungă coletul la el în maxim 5 zile pentru că după aceea pleca din Italia spre România și se întorcea în Italia abia peste câteva luni. Practic, asta era ultima șansă. Dacă livrarea se făcea până pleca el era totul ok, dacă nu, coletul s-ar fi întors, banii ar fi fost rambursați, iar șansele ca în alte câteva luni să mai găsesc modelul 2013 pe stoc se reduceau drastic spre zero.

Norocul meu a fost că a primit coletul la adresa din Italia cu o zi înainte de a pleca spre România.

Epilog. București (30 august 2013)

Luna următoare m-am întâlnit cu Vladimir la București. După mai bine de 100 de zile de la meciurile de pe San Siro echipamentul meu era din nou complet, și așa cum spunea Dana într-un comentariu pe Facebook ”epopeea pantalonilor a ajuns în sfârșit la final!!” 🙂

N-am nicio concluzie la acest articol. Și habar n-am de ce am simțit nevoia să îl împărtășesc cu voi. Poate mai mult pentru ei, pentru cei care s-au agitat atâta ca eu să am acasă, în dulap, un echipament complet pe care probabil nu-l voi mai îmbrăca niciodată, dar care îmi va aduce mereu aminte de două zile superbe petrecute în Milano în mai 2013 🙂