Tu crezi în destin? Cum ar fi dacă într-o zi te-ai uita pe fereastră la o super-tipă, câteva ore mai târziu într-un club cu băieții aceeași super-tipă, în calitate de promoteriță te-ar pune să completezi un talon pentru o tombolă, pentru ca după două zile, aceeași super-tipă să te anunțe că ai câștigat 1.000.000 de euro? Este sau nu destin?

În mod sigur este începutul uneia dintre cele două povești paralele despre îmbogățirea peste noapte din filmul „Și caii sunt verzi pe pereți” al lui Dan Chișu. Cea de-a doua poveste este despre doi adulți, care din cauza lipsei lor de cunoștințe atunci când vine vorba de tehnologia modernă, sunt păcăliţi de un spam primit pe e-mail, intră într-o loterie online falsă și pierd toate economiile lor.

Dacă aveți deja o vârstă și nu v-ați născut cu calculatorul în casă, veți avea senzația că Dan Chișu a făcut acest film special pentru voi. Dacă ați trecut cel puțin o dată prin experiența învățării unui adult să lucreze cu calculatorul veți trăi acest film cu acel zâmbet pe buze care spune ”e haios dar nu e de râs”.

Va trebui să treceți peste începutul ușor static și poate puțin prea lung al cărui scop este doar acela de a vă face să înțelegeți mult mai bine personajul interpretat de Adrian Titieni. Merită, mai ales că ceea că urmează în film are destul dramatism și dinamism încât să vă țină în priză tot restul filmului.

Filmul apare în cinematografe la sfârșitul acestei săptămânii. Eu l-am văzut în seara asta la proiecție în avanpremieră dedicată presei și bloggerilor.

E 2 ianuarie 2012. Eu cu Dana plecăm în concediu în Asia de Est. Călătorim cu Qatar Airways spre Hong Kong cu escală la Doha. În același avion: Smiley și Laura Cosoi. Nu îi cunoaștem personal, avionul este plin de români, nu mi se pare cea mai bună idee să mă bag în seamă cu ei. Înnoptăm în aeroportul din Doha pentru ca a doua zi să luăm avionul spre Hong Kong. Dintre toți românii care au zburat în seara precedentă, în avionul de Hong Kong ne suim doar noi și Smiley cu Laura. Nici acum nu mi se pare că e cazul să mă bag în seamă cu ei, cu toate că mi-aș dori să stea undeva lângă noi ca să avem parteneri de discuție până la destinație. Avem din păcate locuri în capetele opuse ale avionului. Când în Hong Kong pe culoarul de ieșire din aeroport, pășim cu bagajele în același timp cu ei, mi se pare deja aiurea să mă fac că nu îi recunosc, așa încât îi salut. Aflăm că urmează să își petreacă concediul prin Asia, cu un traseu diferit de al nostru, dar e posibil să ne intersectăm, prin urmare facem schimb de emailuri. De-a lungul călătoriilor separate prin Asia am schimbat prin email impresii până ne-am dat seama că urmează să ne intersectăm câteva zile în Ho Chi Min în Vietnam.

Așa am pus la cale un program de trei zile de excursii în care să mergem împreună. Noi fiind deja mai familiarizați cu Ho Chi Min am hotărât să trecem cu taxiul dimineață să îi luăm de la hotel și pe Laura și Smiley care aterizaseră abia cu câteva ore în urmă. A urmat o excursie la Templul Cao Dai și tunelurile Cu Chi, relatată pe larg în articolul lui Imperator, cel care în dimineața respectivă ne aștepta la autocar.

În ziua respectivă am apucat să stau mai mult de vorbă cu Smiley, și, mă credeți sau nu, din discuție în discuție la un moment dat a spus: „Viața te tratează exact cum o tratezi”. Nu îmi aduc aminte exact contextul dar știu că i-a plăcut foarte mult fraza și spunea că vrea să o prindă neapărat într-o piesă viitoare.

La finalul filmului cineva din sală l-a întrebat pe Dan Chișu care este legătura între filmul său și piesa proaspăt lansată a lui Smiley. ”Este o coincidență fericită”, a replicat Dan Chișu. Fără să știe unul de altul, în același timp în care Dan Chișu filma ”Și caii sunt verzi pe pereți”, Smiley producea piesa ”Caii verzi pe pereți”. La un moment dat Smiley a aflat că Dan Chișu urmează să lanseze un film cu același nume ca al piesei lui, astfel că l-a contactat să îi propună să colaboreze, mai ales că se cunoscuseră cu puțin timp înainte.

”Era în ianuarie într-un hotel din Vietam” începe Dan Chișu să povestească cum l-a cunoscut prima oară pe Smiley. ”Stăteam la recepție încercând să mă cazez, când din lift au ieșit Smiley și Laura. Am schimbat numerele de telefon. N-am putut să stăm foarte mult de vorbă atunci pentru că se grăbeau. Îi aștepta un taxi afară”…

Ai ceva de zis despre asta? Lasă un comentariu. Mai jos găsești încă 15 comentarii la acest articol.

Views 392

Ți-a plăcut acest articol? Vrei să afli când mai scriu?

Urmărește pagina mea de Facebook:


și abonează-te mai jos ca să primești articolele pe email (un email pe săptămână, fără spam-uri, promit!).
275 de abonați primesc deja pe email cele mai interesante postări ale săptămânii!