Terapie cu delfini în Antalya

Mihai și Mihaela Stescu sunt părinții lui David și doi oameni care îmi sunt foarte dragi și pe care îi apreciez foarte mult pentru ceea ce fac zi de zi pentru David. Eu îi cunosc doar de anul trecut de când Mihai s-a alăturat echipei Kooperativa 2.0 fiind omul din spatele proiectului Blog de Tehnologie, dar povestea lor cu David începe mult înainte de asta, motiv pentru care l-am rugat pe el să povestească un pic despre David și despre terapia cu delfini pe care au făcut-o vara asta și anii trecuți în Antalya, Turcia.

Salut, Mihai. Spune-mi pe scurt povestea lui David pentru cei care nu știu încă despre ce e vorba.

Mihai Stescu: David e puștiul nostru în vârstă de 10 ani. De când avea 2 ani, David a fost diagnosticat cu autism înalt funcțional. Asta înseamnă, pe scurt, o incapacitate de adaptare socială și senzorială la lumea noastră, reflectată într-o imposibilitate de a face anumite lucruri simple, banale pentru copiii tipici. Așa că lucruri banale, pe care copiii obișnuiți le învață singuri, de multe ori prin imitație, el a trebuit să le învețe împreună cu cineva – un terapeut sau unul dintre noi.

A început să vorbească mai târziu (la 4 ani și jumătate) și anumite abilități de motricitate fină au sosit cu foarte multă muncă. Ne-am luptat săptămâni întregi să mergem pe bicicletă. Dar acum abia mă mai țin după el 🙂

Partea cea mai complicată este interacțiunea socială, deoarece în mintea lor, copiii autiști nu înțeleg regulile sociale și le este greu să se integreze într-o comunitate. Mai ales atunci când comunitatea nu este gata să primească altfel de copii.

Toate lucrurile de care îți spun au necesitat terapie în mediu privat și ulterior educație într-o școală privată care, datorită în principal numărului mai mic de copii în clasă dar și a unei structurări mai atente a materiei, i-au permis lui David să ajungă, iată, în clasa a patra.

Pentru a face toate lucrurile astea am apelat la prieteni, rude, firme care ne sponsorizează în mod constant, deoarece o foarte mică parte din cheltuieli pot fi acoperite din fondurile oferite de stat și din salariile noastre.

Când ați făcut prima oară terapie cu delfini și cum ați descoperit-o?

Mihai Stescu: David avea 5 ani și făceam terapie acasă de 6 luni când am citit pe internet despre această terapie.

Cum s-a simțit evoluția de la prima terapie până la cea mai recentă?

Mihai Stescu: Știu că aceasă poveste am spus-o de mai multe ori, dar fiind exact ceea ce s-a întâmplat prima dată, nu ezit să mă repet deoarece ne-a schimbat evident viața.

Eram prima dată în Antalya. Făcusem deja 2 ședințe de terapie, David reacționase bine, nu se speriase, dar cam atât. Deja vorbeam cu Mikișor că ar trebui să considerăm că sejurul în Turcia și terapia cu delfini au fost recompense pentru David, deoarece muncise enorm la terapie în ultimele luni. La hotel, în sala restaurantului exista o nișă tehnică, unde David mă tragea de mână și mă ducea spunându-mi: ”Vorbește cabluri!”. Și eu începeam să-i povestesc: ”cablul alb e pentru becuri, cablul roșu pentru senzorul de fum, cel gri pentru rețeaua de calculatoare”. Și David îmi sorbea fiecare cuvânt.

În ziua aceea ploua în Antalya. Și de la delfinariu venisem cu un autobuz cu geamurile aburite, care se strecura pe străzile din centru ca un vapor printr-o ploaie torențială. Destul de înghesuit, îl ținusem pe David în brațe tot drumul. Am mers direct la restaurant și acolo l-am dat jos din brațe. David m-a luat de mână și mi-a zis : ”Tati, vorbește de cabluri mai mult”. În acel moment am încremenit. Mă uitam la Miki, ea la mine și eram amândoi blocați.

Voiajul acela, jocul vesel al delfinilor, ploaia de vară, ceva învârtise o rotiță în capul lui David.

Anul acesta în Antalya, am vorbit pentru un post de televiziune turc despre ce înseamnă pentru noi terapia cu delfini.

https://www.youtube.com/watch?v=bTuneKwYD74

Anul acesta pot să-ți spun că David a început școala bine și face față cu brio – ceea ce era de fapt obiectivul nostru numărul unu. Terapia cu delfini în ajută să-și gestioneze mai bine energia și să învețe depunând un efort mai mic – foarte important pentru David, care este la școală până la ora 16 și apoi mai face ore de terapie cu Miki acasă și își face și temele.

Pozele de mai jos sunt despre delfini, David și momentele fantastice pe care le petrec împreună. Felul în care s-a simțit David ne convinge că efortul a meritat. Cât despre voi, dragi prieteni, cei care l-ați ajutat pe David să meargă în Antalya, cred că David va găsi o metodă prin care să vă transmită și vouă bucuria trăită.

Cât de sigură este Antalya în contextul actual?

Mihai Stescu: Antalya este o zonă predominant turistică și familiile turce (mai ales cele în care pot exista doi membri care lucrează în turism) știu cât de important este turismul. Datorită evenimentelor din această vară dar și a relației tensionate care a fost cu Rusia, Antalya a pierdut 50% din turiști. În condițiile acestea am simțit o dorință de a îmbunătăți serviciile pentru lanțurile hoteliere care au supraviețuit crizei.

În ceea ce privește securitatea, am fost anul acesta în Antalya înainte și după o mare sărbătoare religioasă. Nu am simțit nicio clipă vreun fel de tensiune. Chiar parcă oameni care înainte te sufocau cu dorința lor de a-ți vinde ceva – un produs în bazar sau un serviciu turistic în portul vechi – au acum răbdarea de a nu mai fi atât de insistenți. Și te poți plimba în voie printre tarabele pline de minunății orientale fără a mai fi agasat de insistența vânzătorilor.

În aeroport mi s-a părut că lucrurile decurg normal, ca în orice aeroport internațional, cu o strictețe normală în ceea ce privește regulile de securitate. La fel în toate zonele cu acces controlat. De exemplu am călătorit cu un vaporaș de la Kemer în Antalya – o cursă a municipalității, în care îmbarcarea pasagerilor se făcea după un protocol asemăntor cu cel din transportul aerian – inclusiv listă de pasageri. Mi s-a părut firesc și nu m-a deranjat de loc.

Antalya oferă atât de multe locuri minunate și oameni fantastici încât, crede-mă, merită mai multă atenție din partea turiștilor.

Dacă vom reuși să strângem fonduri, îl vom duce din nou pe David la delfini în Antalya.

Dacă mai vrei tu să spui ceva pe final 🙂

Mihai Stescu: Aș vrea să mulțumim din suflet echipei delfinariului din Kemer (Dolphin Park Kemer) și Antalya Ruhbilim Okulu – Soulscience School, lui Tayfun, doctorului Murat Kemaloglu și tuturor celor care au făcut posibilă deplasarea din această vară: JurnalAutism, F64, Paralela 45, Kooperativa 2.0, Europa FM!