"Astăzi am avut o zi plină: am fost la repetiții cu trupa, am fost la biroul Kooperativa 2.0, apoi am mai lucrat la articolul pentru blog"... ar fi putut fi un text scris de mine, dar este, de fapt, începutul unei invitații primite pe email. Este un text scris la persoana I, ca și cum ar fi însemnările mele într-un anumit jurnal. Citește mai jos dacă ești curios să vezi continuarea...
Astăzi am avut o zi plină: am fost la repetiții cu trupa, am fost la biroul Kooperativa 2.0, apoi am mai lucrat la articolul pentru blog și am încheiat ziua cu o tură cu bicicletă prin Cișmigiu. A fost o zi plină de activități frumoase, dar totuși mă simt puțin obosit. Am o stare foarte ciudată pe care nu o pot exprima în cuvinte…
Cu gândul să depășesc această stare, l-am sunat pe Chinezu’ să ieșim la o bere dar mi-a spus că are deja planuri pentru această seară; Ei, asta e…
Așa că am venit acasă și m-am pus pe canapea să mă uit la cel mai recent episod din Suits.
Nu am putut însă să văd episodul integral, căci am început să simt cum mă fură somnul… Dar trebuie să rezist…până la final…Donna, ce faci…Nu, nu-i spune lui Harvey…Ce…
Mă trezesc brusc. Mă uit buimac la ceas și realizez că am dormit timp de 2 ore. În cameră e întuneric beznă. Doar lumina calculatorului mă izbește albă în față. Mă ridic cu greu de pe canapea, căutând întrerupătorul. Dumnezeule, ce greu îmi simt corpul! Mă simt de parcă aș trăi un coșmar și nu îmi pot mișca picioarele. Pipăind peretele unde ar trebui să fie întrerupătorul, am parte de un șoc: întrerupătorul nu există!
Dar cum e posibil așa ceva? Aici era locul lui, sunt sigur! Cunosc atât de bine camera asta!
În fundal, începe The Music of the Night a lui Andre Rieu. Dar… de unde?! Cine a pus-o?
Atmosfera este din ce mai apăsătoare. Pare a fi o noapte în care toate relele lumii ies la suprafață…Noaptea în care se deschide Cutia Pandorei. Dumnzeule, trebuie să mă adun!
Cuprins de panică, încep să caut ușa. Sunt agitat și am un nod în gât. În neștire, mă lovesc de ceva. Pare a fi o cutie…Un cufăr! Este un cufăr cu lanțuri! Dar de unde a apărut oare?! Cine l-a adus? Cred că mintea îmi joacă feste!
Mă aplec și îl pipăi cu atenție. Are ceva gravat pe el…60. Are numărul 60 gravat. Dar oare ce vrea să însemne asta? Simt că o iau razna!
Din neant, un ceas începe să ticăie amenințător. Muzică este din ce în ce mai gravă.
Tic-tac, tic-tac…
Timpul trece.
–––––––––––––––––––Vlad, te invităm la 60 Minutes Escape Room dacă vrei să afli sfârșitul poveștii. 🙂
Așa se termină textul invitației primite de la 60 Minutes Escape Room. Evident că mă voi duce să aflu finalul poveștii. Sunt curios, așa cum cred că sunteți și voi acum 🙂
Adaugă un comentariu