byron lansează cel mai bun album al lor de până acum: ”Eternal Return”
Timp de citire: 11 minute
Evident că Dan îmi este prieten și există o doză de subiectivitate în afirmația din titlu dar, după ce veți parcurge acest articol și după ce veți fi ascultat albumul de câteva ori, veți începe să înțelegeți la ce mă refer. Și veți vrea să reveniți la articol și să reascultați albumul o dată și încă o dată, și încă o dată...
Realizarea tehnică și producția muzicală
Albumul a fost înregistrat vara aceasta la Windmill Lane Recording Studios, așa numitul ”studio U2” din Dublin, unul din stâlpii industriei muzicale irlandeze, locul unde au înregistrat artiști precum R.E.M., The Rolling Stones, Sinead O’Connor sau U2; aceștia din urmă, de altfel, au investit în dotarea și extinderea studioului special pentru lucrul la albumul definitoriu The Joshua Tree, legându-și pentru totdeauna numele de istoria acestuia.
Motivul alegerii acestui studio a fost înregistrarea albumului în Hi-Resolution Audio la o calitate audio superioară unui CD audio obișnuit, ceea ce reprezintă o premieră pentru industria muzicală din România.
Albumul a fost ulterior masterizat la Abbey Road Studios în Londra de către Frank Arkwright cel care s-a ocupat, printre alții, de Joy Division, Blur, Arcade Fire, The Smiths, Oasis, Snow Patrol sau Primal Scream.
Pentru că cei de la Sony sunt parteneri ai albumului și pentru că experiența maximă o obții dacă asculți albumul așa cum a fost gândit și înregistrat, în HiRes Audio, am primit prin intermediul celor de la byron, pentru o perioadă, în teste, căștile Sony MDR-1A și walkman-ul NWZ-A15 cu albumul în format HiRes.
Căștile mi-au plăcut așa de mult încât mi le-am cumpărat imediat după perioada de testare. Pe cele mai multe site-uri costă în jur de 1.000 de ron. La Cel.ro [link afiliat] le-am găsit cu un preț foarte bun (eu le-am luat cu 704 ron, acum sunt 769, dar tot e un preț foarte-foarte bun pentru aceste căști).
Mi-am cumpărat aceste căști pentru că:
- după câteva zile de ascultat muzică doar la aceste căști, după ce le-am dat înapoi, duceam dorul să aud muzica la fel cum o auzeam cu ele,
- sunt foarte elegante (un design extrem de frumos) și foarte ușoare (nu simți că le porți și poți asculta la ele ore în șir fără se te deranjeze deloc),
- la prețul acesta nu există echivalent pe piață.
Piesele și povestea
Albumul este un șir continuu de 12 piese înlănțuite, ascultabile din orice moment în buclă, fiecare scrisă în și privind cîte o lună a anului. Nu a unuia anume, ci a anului universal, mereu același, mereu altul, la nesfîrșit. Un amalgam de mituri, zodii, evenimente, personalități proprii lunilor respective. În același timp, pe alt plan se conturează povestea unui El și unei Ea care trec prin toate anotimpurile unei relații.
Prima piesă de pe album, ”Settling Down”, începe cu un intro misterios, o stradă pe care se aude un lătrat de câine. În această atmosferă se aude apoi, ca de la un radio, vocea lui Mircea Eliade vorbind în franceză despre ”l’éternel retour” (mitul religios, nu conceptul filosofic, care dă și titlul albumului), apoi un cor de copii și abia mai apoi chitara și vocea lui Dan care deschid în forță piesa. E interesant că prima piesă vorbește despre Settling Down („My trip came to a close / I am as happy as I can be / I do anything to keep / Whatever we got here that makes us feel complete…). Te gândești că acesta ar putea fi, în mod normal, happy-end-ul oricărei povești de dragoste. Doar că aici se pare că e abia începutul. Sau poate tocmai despre asta este vorba, despre ce se întâmplă într-o poveste de dragoste după ”happy-end”…
”Settling Down” este piesa corespunzătoare lunii martie. De aici începe anul byron pe Eternal Return, asemenea calendarului roman. Când l-am întrebat pe Dan de ce noiembrie e luna a 9-a și nu a 11-a, mi-a spus că, citez, ”așa e normal: septembrie e luna a șaptea, octombrie a opta, noiembrie a noua și tot așa”.
”A Walking Piece of Art”, a treia piesă de pe album, se numără printre cele care mi-au atras atenția de la prima ascultare, alături de ”City on Fire” și ”Little by Little”.
Nu mă întrebați de ce. Pur și simplu astea mi-au plăcut primele. E ceva subiectiv. În timp ce scriu acest articol ascult în căști tot albumul. Îl ascult și reascult pe reapeat de câteva zile. Încep să îmi placă, încet-încet, toate piesele. Nu le mai aud individual, ci le ascult ca un tot, în toată povestea asta. Albumul acesta e o operă de artă. Abia aștept concertul de duminică…
A patra piesă de pe album este ”The Sea”, piesa care povestește relația nebună și zbuciumată a unui cuplu de îndrăgostiți („We’re two crabs involved in a parallel dance / On a deserted beach at the end of the world / We didn’t attend a single ballet class / But we try pas de deux right here, in the dirt.”). Este, de altfel, primul single de pe acest album care a beneficiat și de videoclip.
Piesa a fost lansată și în varianta în limba română.
„History as a Child” începe cu sunetul unei cutiuțe muzicale ca o referință la începuturile istoriei. Textul vorbește despre Cleopatra, regina Egiptului, cea care l-a sedus pe Cezar şi, în același timp, a contribuit la pierirea sa. Chiar dacă sunt timpuri demult apuse, istoria se repetă și învățamintele nu se învechesc niciodată. ( „I suggest you carefully choose your friends / At times lions can be mistaken for lambs / Once you turn your back, you’re under attack, boy / Open your eyes!”).
La „City on Fire” m-am reîntors de cele mai multe ori. Îmi plac foarte mult acordurile de chitară și linia muzicală impregnată de pian, iar până să-mi dau seama că Dan scrisese piesa cu gândul la drama din SUA din 11 septembrie 2001 (piesa fiind a 7-a pe album, corespunzătoare lunii septembrie), versurile piesei m-au dus cu gândul la tragedia din Colectiv („The city’s burning to remind us all / We are completely out of control / A milestone of horror on this anxious earth / The day we lost our soul.”).
Versurile tuturor pieselor de pe album le găsiți pe blogul lui Dan: https://danbyron.ro/versuri-eternal-return/.
Ultima piesă de pe album, ”Gone fishing”, începe liniștit, mai degrabă resemnat (We’re stuck in a routine, she’s just hungry for compliments / Her wardrobe is full but she has nothing to wear / This story doesn’t seem to end…) și se intensifică spre final pe măsură ce personajul încearcă să evadeze din rutina prea ușor instalată (”The shock of this coldness is making my heart / Beat again”).
Piesa se termină cu același zgomot de stradă pe care latră un câine, așa cum începea prima piesă. Ne întoarcem de unde am plecat și o luăm de la capăt. Așa cum spunea 6fingers, albumul este un șir continuu de 12 piese înlănțuite, ascultabile din orice moment în buclă, fiecare scrisă în și privind cîte o lună a anului. Nu a unuia anume, ci a anului universal, mereu același, mereu altul, la nesfîrșit.
Din punct de vedere muzical, byron revin la un sound art rock, cu compoziții și aranjamente complexe punând în valoare duo-ul dintre chitara electrică și pian, împreună cu vocea puternică și hipnotică a lui Dan. Trupa pășește pe granița fină dintre rock-ul alternativ și cel progresiv, cu refrene ample, melodice, susținute de riff-uri de chitară mai zgomotoase ca până acum, pianul, flautul și ocazionalele elemente electronice venind să coloreze și să îmbogățească fundalul rock.
Vă invit să citiți și recenzia Laviniei Fusu de la infomusic.ro: https://www.infomusic.ro/recenzie-album/byron-eternal-return/
Artwork-ul albumului
6fingers s-a întrecut pe el însuși cu artwork-ul prezent pe coperta albumului și în interiorul booklet-ului acestuia. Artwork-ul de la ”Eternal Return” este o operă de artă în sine.
Despre artwork 6fingers spune pe site-ul byronmusic.ro: ”infinit, ciclic, dualitate, love, rituri, mituri, multe din ele romane. Previzibil, nu mie mi-a venit ideea de mozaic antic. Doamnei i-a. Dar mi-am însușit-o fără probleme. Și am crescut și miza, dacă tot nu era ideea mea: am decis să fac o suită de mozaicuri cît mai diferite, pentru fiecare piesă cîte unul, ascunzînd ca de obicei simbolistica pieselor în ele. Și am reușit să mă și țin cît de cît de autojocul ăsta cu reguli autoimpuse, că sînt autoîncăpățînat.”
Primul conceptul grafic a fost, evident, cel al copertei, și anume ”nodul lui Solomon (vezi wikipedia), un motiv decorativ surprinzător de comun în multe culturi, religii și perioade, deci suficient de universal pentru a fi relevant și de obscur pentru a fi interesant”:, spune 6fingers. Tot el adaugă apoi ”am avut norocul să se potrivească perfect pe ambele planuri – planul mitic/regățean: nodul ăsta simbolizează eternitatea, reîntoarcerea, dar și planul concret – povestea celor doi: interdependența, înlănțuirea celor două zale”.
Detalii despre realizarea mozaicului pentru copertă găsiți aici: https://byronmusic.ro/2015/10/citeva-cuvinte-despre-coperta-volumul-1/
Fiecare piesă de pe album are artwork-ul ei. Toate sunt realizate de 6fingers și sunt superbe. Nu a apucat până acum să scrie pe blogul trupei decât despre două dintre ele, dar eu le-am văzut pe toate și sunt absolut superbe!
Despre artwork-ul de la piesa ”The Sea”, 6 fingers spune: ”Am știut de la început că voi face un mozaic/colaj din scoici, alge, aspră de baie, nămol, mazăre sau orice altceva legat de mare. […] The Sea este viața, aruncarea în valuri cu capul înainte, este căsătoria, e trăitul împreună, nebunia de a continua dansul alături de celălalt, un pas de deux paralel pe care nu-l știi dar îl înveți împreună cu prietenul-adversar. E acolo și o strofă senzuală care mi-a dat ideea personajelor: doi dragoni fioroși înlănțuiți într-un dans cu două spinări, purtînd o discuție conjugală normală, de tip „Iar te-ai dus la bere cu golanii, nenorocitule/Cîți pantofi îți mai trebuie pînă umpli dulapul, nebuno”.”
E musai să citiți tot ce a scris 6fingers aici despre acest ”making of”. M-am distrat copios citind toate detaliile picante din timpul pregătirilor pentru acest mozaic: https://byronmusic.ro/2015/10/grafica-eternal-return-2-the-sea/.
Până la momentul la care am scris eu această postare pe blog, 6fingers mai apucase să scrie pe blogul trupei lor doar despre artwork-ul de la piesa ”Little by Little”, piesa a 9-a, corespunzătoare lunii noiembrie.
6fingers spune despre aceasta: ”Noiembrie. Vine frigul, pică frunza, acoperă-mi inima cu ceva. De exemplu cu Little by Little, una din cele mai de-tăiat-vena-pe-lung-pe-linia-punctată-în-direcția-indicată piese byron. […] Cum să ilustrez depresia de noiembrie ? Și, mai ales, printr-un colaj din ce ? M-am gîndit la multe, de la batiste la frunze moarte, dar în noiembrie frunzele sînt deja jos, uscate, culorile intense s-au dus. Ok, poate un tablou din frunze colorate ar fi fost mai frumos, dar am simțit nevoia de ceva mult mai depre. De ce depre ? Little by Little este, din punctul meu de vedere, foarte eficient, mai ales în combinație cu un pahar de tărie și un buchet de regrete. […] Little by Little e de fapt tic-lîngă-tac, iar 11-le nu ține de noiembrie (care e luna a noua din calendarul roman, după cum îi zice si numele), ci de ceasul din urmă. Prea-tic tîrziu-tac. Așa că am folosit lacrimi.”
De unde poți lua albumul
Albumul este deja disponibil atât în format digital (download pe iTunes, Amazon mp3; streaming pe Deezer, Zonga, Spotify) cât și fizic (CD audio în librăriile Cărturești sau la comandă online pe www.emag.ro [link afiliat] și www.getmusic.ro).
În High Resolution Sound (24 bit / 96 kHz), albumul este disponibil pe Tidal, Qobuz si highresaudio.com.
Concertul oficial de lansare
Lansarea pe piață a albumului a avut loc pe 6 noiembrie 2015 (via Universal Music Romania) și urmează să fie însoțită de un concert oficial de lansare, duminica aceasta, pe 29 noiembrie 2015 la Beraria H (sos. Kiseleff nr. 32, Parc Herastrau).
Concertul va începe după ora 21:00, intrarea publicului va fi liberă iar în incintă vor fi amenajate urne de donații pentru victimele incendiului din Colectiv. Înainte de cei de la byron va concerta Lucia, aceasta lansându-și albumul de debut Silence.
Concerte de lansare a noului album byron au fost programate și în țară pe 28 noiembrie la Bacău (Valhalla Pub) și pe 4 decembrie la Timișoara (The Note Pub).
Chaika
I-am descoperit prin albumul Electric Marching Band. Sunt absolut geniali, nu-mi vine a crede că sunt așa puțin cunoscuți la nivel internațional.
eugen LOVIN
Ma refeream la melodia „City on Fire”, am uitat sa mentionez…
eugen LOVIN
Solistul canta foarte bine. Pianul insa este fad, nu are vana, forta, se incurca in exprimare. Pornind de la text si de la emotia pe care o doreste sa o exprime melodia era nevoie de „string”, mai multe viori (nu le evitati chiar daca au o rezonanta clasica, insa au forta emotionala si e nevoie atunci cand vrei sa stilizezi valvatai de foc) poate si un pizzicato care sa rezoneze ideia de scantei. Pianul poate avea loc in final atunci cand poate creiona frumos jaratecul care face sa tremure imaginea de ansamblu datorita caldurii emanate cand te uiti lateral si in zare (odata cu finalul piesei, casa facem o corelatie). Concluzia: solistul are vana, acompaniamentul incerca sa coloreze alaturi de aceta cu un varf tocit.