Habar nu am de unde am moștenit noi, ca nație, acest respect exagerat față de meseria de medic. Ați observat că de fiecare dată când mergem la medic nu mai contează că suntem IT-iști, scriitori, avocați sau orice altceva? Înghițim ca pelicanul și luăm de bun tot ce zice medicul! Ne e rușine de medic ca de învățătorul din școala primară. Dacă ne-am îmbolnăvit, e clar că am făcut ceva greșit, probabil nu ne-am îngrijit cum trebuie, deci e musai să ne fie rușine. Intrăm spășiți în cabinet și îl tratăm pe medic cu mult respect, grijă și frică, așteptând diagnosticul ca o sentință judecătorească.
Uităm că medicul e un prestator de servicii iar tu ești un client. Din punctul acesta de vedere este exact ca nenea ăla care îți repară țevile prin casă. E greu să vezi un medic așa, nu? Te gândești, probabil, că medicul acela a terminat una din cele mai grele facultăți din țară, medicina (nu știu dacă e așa, dar așa se tot perpetuează mitul), după care a trecut prin câțiva ani grei de stagiatură etc.
E ok să îi arăți respectul cuvenit, dar nu uita că și tu, ca pacient, ai drepturi! Unul din drepturi este acela la o a doua opinie! Nu spun să nu asculți de medic, dar ar fi un început bun să știi că și el, ca orice om, poate greși! Iar tu trebuie să îl dai pe medic jos de pe piedestalul pe care l-ai așezat, și, fără niciun fel de jenă, să ceri și opinia altui medic. Până la urmă, e dreptul tău!
Adaugă un comentariu