Recomandare teatru: VICLENIILE LUI SCAPINO la Teatrul Masca

Devenită deja o tradiție, lansarea noii stagiuni a Teatrului Masca a debutat cu Ziua Bloggerilor, ocazie cu care am văzut în avanpremieră spectacolul VICLENIILE LUI SCAPINO după Moliere.

Justiția în vremea Regelui Soare era o catastrofă, cel puțin așa reiese din textul lui Moliere. Oamenii puternici făceau din Justiție ce voiau. Practic îi râdeau în față. Textul nu a fost interzis nici atunci chiar dacă erau atât de virulent acuzați în direct de către autor, pentru că știau că nimic nu-i poate clinti, că puterea lor este atât de mare încât pot să-și bată joc de orice și de oricine.

Am putea crede că după mai bine de 400 de ani lucrurile s-au schimbat, și ne uităm la o piesă care vorbește despre vremuri demult apuse. Sau am putea să înghițim în sec și să ne concentrăm pe aspectul comic al textului 🙂

Nugnes Massimiliano face un rol magistral în postura lui Scapino, servitorul isteț care ”scapă” pe oricine, oricând, din orice încurcătură.

Geronte și Argante sunt jucați de Aurel Sorin Sandu, respectiv Valentin Mihalache, același cuplu care însuflețește începând de anul trecut personajele Pantalone și Lombardi din ”Slugă la doi stăpâni”. Ambii au acceptat provocarea de a încerca să facă roluri diferite de cele din ”Slugă la doi stăpâni”, ba chiar să evite să semene chiar și măcar un pic.

Această provocare i-a împins pe cei doi către două roluri noi memorabile ce susțin excelent trioul format din Scapino, Octave (Robert Poiană) și Silvestre (Eugen Fetescu).

La Eugen Fetescu am o mențiune specială pentru secvențele în care impersonează un rachet moldovean 🙂 Felicitări pentru idee și pentru regie în general, Mihai Mălaimare, mai ales că tot timpul piesei am savurat adaptarea textului la zilele noastre, uneori clar intenționat, alteori poate întâmplător (”rahat turcescu nucă”? :))

Ca o concluzie, se vede că ”Vicleniile lui Scapino” este un spectacol născut și lucrat cu dragoste pe care îl recomand și care face cinste teatrului intrat de curând în cel de-al 25-lea an de existență.

La Masca vă mai recomand să vedeți PARCUL, un spectacol istorie care mi-ar plăcea să se joace cel puțin pe perioada verii, în aer liber, chiar la el acasă, în parcul Cișmigiu. Ar trebui să fie un proiect susținut de municipalitate. Ar fi niște bani investiți cu cap și în cultură și în turism. Spectacolul este în totalitate de pantomimă, deci ar fi înțeles și de străini. În plus este probabil cea mai frumoasă lecție de istorie dedicată Bucureștiului și celui mai celebru parc al acestuia: Cișmigiu. Povestea începe în urmă cu 160 de ani și trece prin cele mai importante momente până în ziua de azi

https://www.youtube.com/watch?v=tSk4FxAuuKU

Pe de altă parte, în noua stagiune, îmi doresc să văd ROMEO ȘI JULIETA, mai ales că pentru prima oară pe scena de la Masca se întâlnesc actorii EUGEN CRISTEA și MIHAI MĂLAIMARE, iar pentru mine asta are o conotație specială. În urmă cu câțiva ani buni, pe scena Teatrului Masca debutam muzical într-un spectacol de anvengură alături Eugen Cristea și Trupa Atelier. Având în vedere parcursul meu muzical din ultimii ani, se pare că Teatrul Masca mi-a purtat noroc, și atunci, cu atât mai mult, sper să înțelegeți de ce Teatrul Masca și oamenii de acolo îmi sunt atât de dragi 🙂

Credit foto: © Teatrul Masca