Au trecut 20 de ani de la Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite. Pe vremea aceea eram adolescent, la liceu, și, de aici, din fața televizoarelor, lucrurile s-au văzut doar dintr-o direcție. Îmi aduc aminte victoria României în fața Columbiei din 18 iunie doar din prisma bucuriei pe care mi-a provocat-o, în timpul meciului, și mai ales, după meci, atunci când împreună cu mii de bucureșteni am ocupat Bdul Magheru și Piața Universității în ceea ce avea să devină primul dintre cele mai frumoase marșuri de celebrare a victoriilor echipei naționale. Habar nu aveam pe atunci că de cealaltă parte a oceanului, echipa Columbiei trecea printr-o adevărată dramă. Desigur, îmi amintesc știrea care a zguduit lumea în 2 iulie: ”Andrés Escobar, căpitanul Columbiei, a fost împușcat mortal în fața unui bar dintr-o suburbie a Medellínului, la numai 10 zile după meciul cu Statele Unite în care și-a înscris, din greșeală, un autogol care a eliminat Columbia din competiție”. S-a vehiculat atunci că ar fi fost o răzbunare din partea mafiei pariurilor, dar n-am știut niciodată întregul context în care s-a desfășurat Cupa Mondială din '94 pentru echipa Columbiei. Documentarul "Cei doi Escobar", realizat de ESPN în 2010 aduce în prim plan contextul fotbalului în Columbia anilor '80-'90, implicarea cartelurilor mafiote columbiene în acest sport, apariția narco-fotbalului și modul în care acesta a permis evoluția rapidă a unei naționale de fotbal fabuloase, apărută parcă de niciunde, dar care până la urmă a dus, la fel de brusc, la dispariția ei după Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. Despre asta este vorba în documentarul ”The Two Escobars” pe care îl puteți urmări integral mai jos.
Ce își aduce aminte lumea despre Campionatul Mondial de Fotbal SUA 1994
Brazilia a devenit atunci prima țară care a câștigat patru trofee de Campionat Mondial, după ce a depășit Italia în finală cu 3-2, după executarea loviturilor de departajare.
La acest turneu Diego Maradona și-a încheiat participările la Campionate Mondiale. Eroul din 1986, care a condus Argentina spre al doilea său titlu mondial din istorie, a fost expulzat din turneu după ce a picat la un test de dopping.
România lui Hagi și Bulgaria lui Hristo Stoicikov au fost revelațiile turneului. De altfel, la CM 1994 România a înregistrat cea mai bună performanță a ei de până acum, atingerea sferturilor de finală.
Tot de Campionatul Mondial din 94 este legată și povestea tragică a columbianului Andrés Escobar, care în meciul din grupe împotriva Statelor Unite a marcat un autogol, echipa sa pierzând în final cu 2-1 și fiind astfel eliminată din turneu. Când Escobar s-a întors în Columbia, a fost împușcat mortal în fața unui bar dintr-o suburbie a Medellínului, la numai 10 zile după meci.
„Dubla” lui Răducioiu şi „cel mai frumos gol al Mondialului” reuşit de Hagi
Columbia venea la acest campionat după o serie incredibilă de meciuri. În ultimele 26 de partide jucate, Columbia pierduse doar una singură. S-a calificat direct la turneul final învingând în meciul decisiv, Argentina cu 5-0 la ea acasă. Fusese cea mai mare înfrângere suferită de Argentina vreodată.
Pele spunea despre Columbia că este principala favorită la câștigarea titlului de campioană mondială.
La 20 de ani după acel meci, Florin Răducioiu declară într-un interviu realizat de Alin Fornade pentru stiridesport.ro: ”Fiecare jucător al nostru ştia tot despre echipa Columbiei. Eu ştiam totul despre Escobar, săracul […] Îi studiasem şi pe ceilalţi fundaşi. Nu ştiu dacă ei ştiau totul despre români, dar pentru noi nu aveau secrete”
România a deschis rapid scorul, în minutul 16, prin Răducioiu. În minutul 34, „de la 30 de metri de ţinta columbiană, Gică îl zăreşte pe Cordoba rătăcit prin careul mic. Fără să stea pe gânduri, desenează o diagonală măiastră. Mingea pluteşte impoderabil, sfidând gravitaţia. Întregul stadion înmărmureşte. Columbieni şi români, mexicani şi yankei, gazetari şi politişti privesc fără să respire într-o linişte selenară… Şi inevitabilul se produce. Sfera de piele se aşază cuminte în vinclul din stânga al nefericitului Cordoba. Goooooooooooool! Cel mai mare gol al acestui Mondial. Şi unul dintre cele mai teribile consemnate în istoria turneelor finale! Gol Hagi, România conduce cu 2-0″, descrie Grigore Cartianu momentul magic din minutul 34 în cartea „Hagi”.
Columbienii au înscris în minutul 43 prin Valencia, stabilind astfel scorul la pauză, 2-1 pentru România. Repriza a doua a însemnat încă câteva încercări pe poartă de la distanță pentru Hagi, nereușite de data aceasta, un penalti neacordat columbienilor la un fault în careu al lui Belodedici asupra lui Asprilla, căderea psihică a columbienilor care nu reușeau să revină pe tabelă și, în final, în minutul 89, al doilea gol al lui Răducioiu care liniștea spiritele în tabăra românească și pecetluia una din cele mai mari victorii pentru România, dar în același timp una din cele mai neașteptate înfrângeri pentru Columbia și pentru lumea fotbalului, în general.
După meci, tot Răducioiu povestește în interviul pentru stiridesport.ro că: „Atmosfera a fost extraordinară, Puiu Iordănescu le-a dat voie şi soţiilor să vină. Îmi aduc aminte bucuria unei familii întregi, jucători, soţii, copii, bunici, părinţii lui Gică Hagi. Au venit câţiva lăutari din America. A fost una dintre cele mai plăcute seri pe care le-am petrecut în America. S-a băut şi un pahar de vin sau şampanie, ne-am dat seama că am realizat ceva foarte mare. Recunosc, a fost o victorie neaşteptată.”
De partea cealaltă, fundaşul columbienilor, Chonto Herrera, primea o veste infiorătoare atunci când ajungea la hotel: „Antrenorul mi-a spus că a sunat tatăl meu… Fratele meu a fost omorât la Medelin. Am vrut să mă întorc acasă, în Columbia, dar Andrés Escobar mi-a spus să nu fac asta. <>, m-a încurajat”, povesteşte acesta în documentarul „Cei doi Escobar” pe care îl puteți vedea mai jos.
Drama columbienilor
Înfrângerea din meciul cu România a reprezentat începutul sfârșitului pentru Columbia, una din cele mai frumoase naționale de fotbal din perioada respectivă. Conform informaţiilor apărute după meci, pe victoria Columbiei în meciul cu România au fost pariate sume uriaşe şi, după înfrângere, urmau consecinţele. „Aici a început o criză psihologică pentru care echipa nu era pregătită. Erau mulţi pariori care pierduseră sume mari şi nu mai era doar presiunea mediatică, presiunea orgoliului fiecărui jucător, ci şi această <<mână neagră>> care era supărată pe contra-perfomanţa echipei”, explică jurnalistul columbian Cesar Mauricio Velasquez.
După înfrângerea în fața României, singura șansă pentru Columbia era să învingă în meciul al doilea, contra Statelor Unite, gazdele campionatului mondial. Columbia jucase o grămadă de amicale până atunci cu SUA și le câștigase pe toate. Chiar și la 70% din capacitate, Columbia tot ar fi trebuit să câștige meciul cu SUA.
Când au ajuns la întâlnirea pregătitoare dinainte meciului toți jucătorii erau tensionați, nimeni nu vorbea. Când antrenorul Francisco Maturana a ajuns, în sfârșit, la ședința tehnică, avea lacrimi în ochi. Echipa primise amenințări cu moartea. Când au ajuns la hotel, jucătorii au găsit amenințările afișate pe televizoarele din camere. Amenințarea suna așa ”Dacă mâine va juca Barrabás Gómez, veți muri cu toții”. Cineva programase toate acele televizoare să afișeze asta. Barrabás era un jucător cheie dar Maturana nu și-a permis să mai pună încă o viață în pericol. Înaintea meciului cu SUA presiunea era fantastică. Acasă în Columbia, familiile jucătorilor fuseseră amenințate cu moartea și poliția detașase deja echipaje întregi pentru protecție la fiecare dintre acestea.
Aceasta era atmosfera în care Columbia intra pe teren în meciul decisiv cu SUA. Mintea jucătorilor era umplută de griji care n-ar trebui să existe niciodată, darămite înaintea și în timpul unui meci cu asemenea importanță.
Columbia a început meciul în forță și a avut în prima jumătate de oră o bară și șase șuturi pe spațiul porții, dar mingea pur și simplu nu voia să intre în poartă. Și apoi, în minutul 34, pe fondul unui contraatac al Statelor Unite, a venit autogolul lui Andrés Escobar. Meciul s-a încheiat până la urmă cu victoria americanilor cu 2-1. Dar acest lucru a însemnat eliminarea Columbiei din competiție.
La 10 zile după meci, întors în Columbia la Medellín, Andrés Escobar a fost ucis într-o noapte, la ieșirea dintr-un bar. A fost răzbunarea mafiei pariurilor? A fost pur și simplu o încăierare? Cine mai exact l-a ucis?
Misterul asupra morții lui planează și în ziua de azi, dar documentarul ”Cei doi Escobar” realizat de Jeff și Michael Zimbalist în 2010 pentru ESPN, pe care îl puteți urmări în continuare, pune un pic de lumină măcar în contextul în care au avut loc aceste drame și deschide ochii lumii asupra unei părți întunecate a fotbalului anului 1994.
https://www.youtube.com/watch?v=4kMkLA9fZ7U
Adaugă un comentariu