Transcedence, un film pe care vreau să îl mai văd o dată

Timp de citire: 4 minute

Vlad Dulea

Din 25 aprilie, pe marile ecrane, filmul ”Transcendence: Viaţă după moarte” propune un scenariu intrigant despre consecinţele pe care progresul tehnologiei le-ar putea avea asupra culturii noastre şi asupra noastră, ca indivizi. Distribuit de MediaPro Distribution, filmul îi regăseşte în rolurile principale pe Johnny Depp, Paul Bettany, Rebecca Hall şi Morgan Freeman.

Inteligenţa artificială pune în pericol modul nostru de viaţă? Poate că deocamdată nu, dar ce se va întâmpla dacă ajungem la următorul nivel, când computerele vor avea capacitatea nu numai de a gândi, ci şi de a simţi.

Plasată într-un viitorul nu foarte îndepărtat, acţiunea filmului Transcendence: Viaţă după moarte explorează scenariul plauzibil în care oamenii, în încercarea lor de a construi cu ajutorul tehnologiei o lume mai bună, mai eficientă şi mai autosuficientă, ar putea merge prea departe. Sentimentele nu sunt numai pozitive: o maşinărie care e capabilă de mărinimie e capabilă şi de rea voinţă?

S-ar putea spune că deja am pornit pe acest drum, iar filmul descrie un timp viitor de peste 10 sau 20 de ani, în care lumea este pe atât de revoluţionară pe cât este tulburătoare.

Fireşte, realizatorii filmului şi-au asumat anumite licenţe artistice pentru a pune în valoarea intriga şi posibilităţile pe care le propune acest thriller. De asemenea, au vrut să sintetizeze informaţiile într-o formă digerabilă publicului neiniţiat şi să construiască povestea cu suspans şi senzaţia unui pericol iminent. Desigur, este un film science-fiction, dar multe dintre subiectele poveştii, mai ales din prima parte, sunt supuse cercetării ştiinţifice în prezent. – spune prof.dr. Michael Maharbiz,  profesor de inginerie electrică la Universitatea Berkeley, care a lucrat la film în calitate de consultant tehnic.

Închipuiţi-vă că aţi putea să vă conectaţi cerebral la internet şi să aveţi acces la toate informaţiile, financiare, medicale, politice… – adaugă Wally Pfister, un operator consacrat, care debutează în acest film ca regizor. „Cum aţi folosi acele cunoştinţe, acea putere supremă? Aţi folosi-o în scopuri benefice, în interesul propriu sau în cu totul alt scop? Filmul oferă spectatorilor posibilitatea să se întrebe dacă vor fi vreodată nevoiţi cu adevărat să răspundă la această întrebare.”

„Personajul lui Johnny, un om de ştiinţă care locuieşte într-o casă modestă, devine o omniprezentă inteligență artificială care pune stăpânire pe vastitatea internetului.” – spune Broderick Johnson, unul dintre producătorii filmului. „Fie că e o fiinţă bună, fie că e rea, publicul trebuia să-i simtă prezenţa în fiecare cadru.”

Realizatorii filmului şi distribuţia spun că filmul ridică întrebări interesante şi profunde în cadrul poveştii science-fiction şi propune scenarii intrigante despre consecinţele pe care progresul tehnologiei le-ar putea avea asupra culturii noastre şi asupra noastră, ca indivizi.

„Experţii prevestesc că inteligenţa artificială, aşa cum este descrisă în Transcendence: Viaţă după moarte, este iminentă, fie că ne place, fie că nu. Prin acest film, am vrut să prezint un posibil scenariu către care se îndreaptă omenirea în deceniile următoare şi să angrenez publicul într-o dezbatere emoţională, morală şi intelectuală pe acest subiect, stârnindu-i imaginaţia şi, în acelaşi timp, oferindu-le o experienţă cinematografică plăcută. – conclude regizorul Wally Pfister.

Filmul nu are parte de cele mai bune critici dar mie mi-a plăcut. Atât de mult încât aș vrea să îl mai văd o dată, de data aceasta știind despre ce e vorba. Pe tot parcursul filmului am căutat să mă poziționez de partea binelui, să trag o linie clară între cei care luptă pentru Bine și cei care luptă de partea Răului. Abia la final am realizat că în acest film Binele și Răul nu se pot defini ușor, nu se pot separa, sunt doar niște proiecții personale care se întrepătrund și, cel mai adesea, se confundă.

Filmul se lansează astăzi pe ecrane și este distribuit de MediaPro Distribution.

Adaugă un comentariu

Vlad Dulea blog folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea acestora.