Hot-dog-ul care a schimbat soarta celui de-al doilea război mondial

Filmul merită văzut măcar pentru Bill Murray în rolul lui Franklin D. Roosevelt, rol care i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur.

În octombrie 1929, prețurile de pe piața bursei din New York cunosc o scădere bruscă. Într-o singură zi, la bursa din New York s-au vândut 13 milioane de acțiuni, ducând în scurt timp la Crahul de pe Wall Street. Deprecierea ruinează o treime din băncile americane. Creditele sunt stopate, iar fermierii dau faliment. Până în 1933, aproape 15 milioane de americani și-au pierdut slujbele. Peste 85 000 de întreprinderi au dat faliment.

În acest context, în anul 1932, Franklin D. Roosevelt devenea al 32-lea Președinte al Statelor Unite. Politica acestuia includea programe destinate combaterii șomajului și a sărăciei și punerea bazelor unui sistem de protecție socială. Agricultura a fost subvenționată. S-a stabilit salariul minim pe economie și s-a lansat un vast program de construcții pentru crearea de locuri de muncă, mulți șomeri primind locuri de muncă la lucrările finanțate de stat.

Însă criza a fost soluționată în primul rând prin programul național de înarmare început în 1938.

Marea problemă a lui Roosevelt legată de progamul de înarmare era politica Neutralității, reinstalată în anii ’20, după primul război mondial, politică externă definită de principiul de neintervenție în conflictele europene.

În contextul unei lumi dominate de Marea Criză Mondială, cu o Europă în pragul unui iminent război, Roosevelt a identificat în Marea Britanie aliatul care să îi asigure piața de desfacere pentru armament precum și poziții strategice în încercarea de a opri expansiunea Germanie hitleriste și a Japoniei militariste.

Din păcate nici politicienii, nici opinia publică din Statele Unite nu ar fi fost de acord cu renunțarea la Legile Neutralității pentru o monarhie ai cărei conducători (Regele George VI și Regina Elizabeth) nu numai că nu se bucurau de popularitate în rândul americanilor, dar nici măcar nu se numărau în primii zece cei mai cunoscuți englezi de către americani.

Prin urmare, administrația Roosevelt a pus la cale cel mai spectaculos plan de PR al decadei, un adevărat spectacol mediatic menit să schimbe percepția americanilor asupra Casei Regale a Marii Britanii.

În 1938 Roosevelt, aflând că Regele și Regina urmează să întreprindă anul următor o vizită în Canada, îi invită pe aceștia să petreacă câteva zile în Statele Unite la Washington și la reședința sa din Hyde Park on Hudson, cu accent pe aceasta din urmă (invitația originală – paginile unu și doi).

Cuplul regal a acceptat invitația și vizita are loc în iunie 1939. Vizita de cinci zile a început la Muntele Vernon la Casa Memorială a lui George Washington urmată de depunerea unei coroane de flori la Monumentul Soldatului Necunoscut de la Arlington National Cemetery. Au făcut apoi o oprire la tabăra Civilian Conservation Corps în Virginia, un program de locuri de muncă inițiat de Roosevelt pentru tinerii din familii afectate de recesiune. A urmat un program artistic la Casa Albă cu muzică folk, country și amerindiană tradițională. Iar apoi au vizitat Expoziția Mondială de la New York. Toată vizita era concentrată în jurul valorilor esențiale ale democrației americane, avându-i ca subiecți în mijlocul acestora pe regele și regina Marii Britanii.

De la stânga la dreapta: Eleanor Roosevelt (soția președintelui), Regele George VI, Sara Delano Roosevelt (mama președintelui), Regina Elizabeth și Președintele Franklin D. Roosevelt pe veranda reședinței din Hyde Park on Hudson (sursa foto)

Dar lovitura de imagine a constituit-o picnicul organizat la reședința din Hyde Park on Hudson, plănuit până la cel mai mic detaliu ca un picnic tradițional la care Roosevelt și-a invitat până și stafful personal, inclusiv grădinari, bucătari și ospătari pentru a lua masa alături de familia sa și de cuplul regal. Principalul fel de mâncare, pe lângă şuncă, fasole la cuptor şi curcan afumat au fost hot dogii, serviţi pe farfurii simple din hârtie.

Prezentă pe tot parcursul vizitei cuplului regal în Statele Unite, presa nu a lipsit nici de la acest picnic de final. Ziua următoare prestigiosul jurnal The New York Times publica cu litere mari pe prima pagină:

KING TRIES HOT DOG AND ASKS FOR MORE;
And He Drinks Beer With Them

„Regele a gustat hot dogii şi a mai cerut o porţie – și a băut bere cu aceștia”. Trei luni mai târziu, când Hitler ocupa Polonia iar Marea Britanie declara război Germaniei, Roosevelt a reușit să convingă Congresul american să modifice o parte din Legile Neutralității pentru a sprijini Regatul Britanic.

După dezbateri înverşunate şi îndelungi în Congres, desfăşurate între 21 septembrie şi 3 noiembrie 1939, s-a anulat interdicţia la exportul de armament şi muniţie, dacă cumpărătorul respectă cerinţa cash and carry (plăteşte şi transportă), ceea ce, concret, a presupus achitarea pe loc a mărfii şi transportarea cu navele proprii şi ale statelor neutre.

În 1940 SUA și Marea Britanie semnează acordul de cooperare pentru crearea de baze navale şi aeriene şi utilizarea facilităţilor de către americanii din Peninsula Avalon, coasta de sud a Newfoundland-ului (Canada), Caraibe, Guiana Britanică, estul Insulelor Bahamas, coasta de Est şi Marele Golf din Bermuda, coasta de Sud a Jamaicăi, coasta de Vest a Insulei Sf. Lucia, coasta de Vest a Trinidadului în golful Paria şi Insula Antigua. Toate aceste teritorii erau închiriate Statelor Unite de către Marea Britanie pentru 99 de ani pentru a construi pe ele baze militare, iar SUA ceda în schimbul acestora sub formă de împrumut 50 de distrugătoare pentru Marina britanică.

Roosevelt a considerat Înţelegerea baze vs distrugătoare drept sfârşitul neutralităţii americane, un eveniment istoric deosebit, „cea mai importantă decizie de întărire a apărării naţionale de la cumpărarea Louisianei”.

Situaţia Marii Britanii, îndeosebi sub aspect financiar, nu era una din cele mai bune. Până în luna noiembrie 1940 toate importurile de armament şi muniţie din SUA au fost achitate integral, ulterior capacitatea de plată a guvernului britanic s-a deteriorat. Roosevelt a înţeles că trebuie să implice SUA şi mai mult economic şi logistic în susţinerea efortului de război pe care statele democratice îl purtau, prin urmare a decis să modifice cea de-a Patra lege a neutralităţii pentru ca SUA să devină „marele arsenal al democraţiilor”.

Formula a fost lansată de Roosevelt într-un discurs, „la gura sobei”, din 29 decembrie 1940. Roosevelt a cerut americanilor să-i sprijine pe britanici cu aceeaşi hotărâre şi spirit patriotic ca şi în cazul apărării propriei ţări. Cheia a fost găsită în sintagma împrumut-închiriere, ca soluţie la noua politică a Casei Albe de susţinere a războiului contra lui Hitler şi aliaţilor săi.

Noul act normativ a fost introdus în Camera Reprezentanţilor prin Rezoluţia 1776 ce permitea preşedintelui să utilizeze pentru început suma de 7 miliarde de dolari din care se puteau achiziţiona armament şi echipament militar pe care le „putea vinde, transfera, schimba, sau închiria oricărei ţări, a cărei apărare o considera vitală pentru securitatea Statelor Unite”. După cum aprecia Henry Kissinger, Legea de împrumut-închiriere (Lend and Lease Act) dădea preşedintelui autoritatea discreţionară de a împrumuta, a concesiona, a vinde, sau a da în schimb în orice condiţii considera el că este potrivit, orice articol defensiv ţărilor pe care
preşedintele le considera vitale pentru apărarea SUA.

La 11 martie 1941, odată cu adoptarea ei, legea a subordonat economia americană în mod decisiv efortului de război al Aliaţilor, iar interesele securităţii statului american s-au unit cu ale acestora. La câteva ore de la aprobarea Legii de împrumut şi închiriere, preşedintele a aprobat o directivă ce afirma că apărarea Marii Britanii era vitală pentru Statele Unite iar Departamentul de Război era autorizat să închirieze 28 de vedete rapide, 3000 de mine navale şi un număr important de tunuri.

După terminarea războiului în 1945 Statele Unite ale Americii deveniseră superputerea economică, militară și politică dominantă în Occident. Cel de-al Doilea Razboi Mondial a demonstrat enorma putere economică și militară a Statelor Unite. Economia de razboi crease locuri de muncă și o creștere a produsului intern brut ce se putea autosusține și ulterior, pe timp de pace.

Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă opinia publică din America nu ar fi acceptat la finalul anilor ’30 și începutul anilor ’40 modificarea Legilor Neutralității pentru a sprijinii Marea Britanie. Și am putea spune că toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat acel hot-dog de la picnicul din Hyde Park on Hudson.

Așa ar arăta istoria acestui hot-dog povestită de un bărbat pasionat de cercetare istorică. Dacă, în schimb, vreți să aflați istoria acestui hot-dog povestită romanțat de o femeie îndrăgostită aflată într-o relație secretă cu președintele Roosevelt, atunci vă recomand să vedeți filmul Hyde Park on Hudson, care va rula începând de vineri în cinematografele din România, avându-l pe Bill Murray în rolul lui Franklin D. Roosevelt, rol care i-a adus anul acesta o nominalizare la Globurile de Aur.

Mulțumesc Oxygen PR pentru invitația la avanpremiera filmului.

Bibliografie: [1], [2], [3], [4], [5]

PS: Un lucru interesant. Conform memorandumului semnat de Regele George al VI-lea al Marii Britanii cu privire la conversațiile avute cu Președintele Roosevelt în timpul weekend-ului petrecut la Hyde Park on Hudson pe 10 și 11 iunie 1939, se pare că aceștia au discutat la un moment dat și despre România:

”He was doing his best to get New York to loan money to Roumania. I told him how difficult it was for us to help the Balkans as there was the Mediterranean to convoy things through, & they would want all they had got in a war. I explained to him Roumania’s position as to frontiers having 4 to cope with. Because of the air we were only just becoming frontier-conscious ourselves.”

Vezi aici transcrierea integrală a memorandumului .