Un gol cât o mie de cuvinte… sau invers :)

Câteodată mă prefac că joc fotbal. Profit de pretext pentru a petrece câteva ore cu prietenii. Mă pricep la fotbal la fel de mult ca oricare alt român. Când intru pe teren uit de toate astea și mă comport ca și cum aș ști să joc. Dau totul din mine, mult peste condiția mea fizică precară. Când joc stau acolo unde nu se aleargă prea mult, ori în poartă, ori în atac – ”la pomană” cum ar zice unii. Acesta din urmă a fost și cazul meciului de pe 2 ianuarie din Sala Sporturilor din Mediaș, o revanșă mult așteptată între bloggerii bucureșteni din DreamTeamRo și cei din comunitatea gazdă.

Momentul meu de glorie nu s-a lăsat prea mult așteptat. Sub privirile bunului meu prieten Cristi Pustai, antrenorul echipei locale Gaz Metan, am înscris probabil cel mai frumos gol din sacadata mea carieră fotbalistică. Un șut de la 15-20m direct în vinclul porții, puțin peste mâinile întinse ale portarului advers. Un gol de legendă confirmat ulterior de exasperantele ratări la foc continuu.

Momentul de glorie nu este golul în sine, așa cum v-ați aștepta, ci momentul în care un alt bun prieten de-al meu, poetul Sorin Poclitaru, prezent și el în tribunele Sălii Sporturilor din Mediaș, a surprins în cuvinte legenda care tocmai se scria în rândurile minunatului nostru grup de prieteni.

În meciul ăsta m-am simțit nasol
Întreaga galerie fără jenă
Îmi tot striga văzându-mă-n arenă
Mai lasă-ne băi, ăsta, Charles de Gaulle

Mai du-te și mai dă-te-un pic pe blog
Mai cântă pe la nunți și la ospețe
Că nici picioare n-ai, doar două bețe
Mai bine te nășteai sau deveneai olog

Da' ce crezi tu că-i pe aici la noi?
Antrenament pentru gâște ratate?
Mai lasă-ne în bălării măi frate!
Tu ai venit chitit pentru război?

Astâmpără-te că îți arătăm obrazul
Sau te-așteptăm la vestiar câțiva
Și vezi tu șarl de goluri ce ți-om da
Să vezi pe pielea ta cum arde gazul!