Mă tot întreb de ce în România 70% din biciclete sunt mountain-bike în condițiile în care în Olanda, în două săptămâni, aproape dacă am văzut două sau trei mtb-uri. Nu-mi vărsați vrăjeala cu drumurile proaste că nu ține!

Noi, bicicliștii, am transformat mersul cu bicicleta într-un sport extrem, noi singuri am ales să fim exotici, să nu ne încadrăm, să fim mai speciali.

Majoritatea bicicletelor pe care le-am văzut în Olanda nu au viteze, nu au nici măcar frâne pe ghidon, au frâna pe pedală (mai exact pe butuc – așa cum aveau pe vremuri Pegasurile). La noi își iau asemenea „bijuterii” doar cei care vor să fie trendy-sexy-cool.

Noi am ales să fim speciali. Puțini, dar speciali! E mai bine decât simpli, comuni, dar mulți!

Știți ce mi-am dat seama în Olanda? Că nu pistele de biciclete au înmulțit numărul de bicicliști, ci invers! Tot aud în stânga și în dreapta oameni care îmi spun că ar merge și ei cu bicicleta dacă ar exista piste de biciclete. Haideți să vă spun ceva: olandezii au făcut piste de biciclete pentru că erau prea mulţi biciclişti pe șosele și trotuare și aveau nevoie să reglementeze cumva aceasta „problemă”.

La ei mersul cu bicicleta nu a apărut ca o „alternativă” cu atât mai puţin ca o chestie ecologică. N-avea cum, pentru că bicicleta exista cu mult înaintea maşinii. Din păcate, noi românii am uitat undeva pe drum acest amânunt. Îmi povesteşte Dana câ în Giurgiu acum 20 de ani abia dacă existau câteva maşini şi autobuze. În rest, numai biciclete. Toată lumea avea bicicletă.

Dacă mergeți în Olanda pe bicicletă veți observa că semafoarele se schimbă pe verde pentru biciclete în timp ce pentru pietonii sau mașinile care traveresează pe aceeași direcție ele râmân pe roșu sau faptul că sunt foarte multe situații când pistele de biciclete din intersecții sunt cu prioritate.

Ați putea spune că acest lucru se face din respect sau pentru a încuraja mersul pe bicicletă. Fals! Se face dintr-un motiv cât se poate de logic și de normal: oprirea și pornirea unei biciclete se fac cu un efort fizic mai mare decât cel pe care îl exercită un pieton pentru același lucru, sau, cu atât mai mult, cel pe care îl exercită un șofer pentru asta. Da, un motiv foarte simplu, dar care ține traficul în mână și țara în mișcare.

Oameni buni, să mergi cu bicicleta nu e o virtute, nu e o nebunie, nu e nimic! Când ne vom fi obișnuit cu asta vom putea să ne gândim și noi la introducerea unor noi semne de circulație!

Ai ceva de zis despre asta? Lasă un comentariu. Mai jos găsești încă 23 de comentarii la acest articol.

Views 40

Ți-a plăcut acest articol? Vrei să afli când mai scriu?

Urmărește pagina mea de Facebook:


și abonează-te mai jos ca să primești articolele pe email (un email pe săptămână, fără spam-uri, promit!).
325 de abonați primesc deja pe email cele mai interesante postări ale săptămânii!