As vrea sa fiu nepotul bunicului lui Vlad Dulea

În această poveste eu sunt cel norocos, pentru că Oti chiar este bunicul meu, dar mi-am auzit de multe ori prietenii spunând „Mi-ar plăcea să fiu nepotul bunicului lui Vlad” 🙂

Numele lui este Rudolf Szekeres, dar noi îl alintăm Oti. Cei care locuiesc în Banat sau care au rădăcini germane știu că acest apelativ se folosește adesea pentru bunic.

Marea lui pasiune au fost și au rămas trenurile (de la cele mari, până la cele în miniatură – trenulețele electrice). Pentru că în 1962, pe când avea 27 de ani, nu-și permitea să își cumpere o machetă de trenuleț electric, și-a fabricat propriul trenuleț electric și și-a construit propria machetă în curtea casei. Ulterior, în anii ’80-’90, a avut ocazia să lucreze ca delegat în fosta Republică Democrată Germană. În perioada respectivă, de fiecare dată când mergea în Germania, în loc să-şi pună deoparte mărcile pe care le câștiga îmi cumpăra mie ba o locomotivă nouă, ba unul-două vagoane, ba nişte linii în plus, macaze noi, bariere, gări şi câte şi mai câte, astfel încât fiecare Crăciun se transforma pentru mine într-o ocazie de a face o nouă machetă de trenulețe, pe an ce trecea, din ce în ce mai frumoasă și complexă.

Oti cred că este singurul om din România (oricum, printre puținii) care se uită prin satelit la postul de televiziune Bahn TV (un post dedicat în totalitate transportului feroviar).

Acestea fiind spuse cred că vă este foarte clar de ce era impetuos necesar ca în drumul nostru către Olanda să trecem prin Hamburg, acolo unde se găseşte Miniatur Wunderland (cea mai mare machetă de trenuleţe electrice din lume – în momentul de față aceasta se întinde pe o suprafață de 1,150 m², liniile puse cap la cap însumează 12 km. Pe acestea se plimbă aproximativ 830 de trenulețe cu peste 11.000 de vagoane. Cel mai lung trenuleț măsoară 14,5 metri)

Spuneam în postul anterior că vom sui bicicletele pe mașină și vom merge să ne plimbăm cu ele prin Olanda.

Oti merge aproape zilnic cu bicicleta de peste 50 de ani. Aș îndrăzni să spun că acesta este unul din motivele care l-au menținut și îl mențin în continuare în forma în care este.

Pe când aveam eu vreo 12 ani ne făceam planuri să facem turul Europei pe biciclete. Ani de zile ne tot gândeam cum să facem, doar că eu eram prea mic și nu puteam să merg atât de mult. Când am crescut eu și aș fi putut să mă încumet la așa ceva devenise riscant pentru Oti. Cu toate că se menține într-o forma foarte bună, parcurgerea unei asemenea distanțe îi devenise deja aproape imposibil de realizat.

Ei bine, acum avem șansa să ne împlinim pe jumătate visul. Vom merge până în Olanda cu mașina. Vom trece prin Slovacia, Cehia, Germania și apoi Belgia. Vom lua bicicletele cu noi, astfel încât orașele de pe parcurs le vom putea vizita pe biciclete.

Țineți-ne pumnii să avem vreme bună! În rest, sper că o să îmi simțiți lipsa pe blog/facebook/twitter măcar atât cât știu deja că o să v-o simt eu 🙂

PS: La cei 75 de ani pe care i-a împlinit anul acesta, Oti folosește Skype și Yahoo Messenger ca să țină legătura cu prietenii din Germania, știe să caute pe Google 🙂 îmi citește adesea blogul personal și cel de trupă, și da!, folosește Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=1712331507