Intonarea imnului de stat la manifestările sportive

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează vocal strofele 1, 2, 4 şi 11 (vezi strofe bolduite). Cu toate acestea, în interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale (cum este cazul intonării imnului de stat în cadrul manifestărilor sportive), muzica imnului naţional se intonează o singură dată.

Nu vreau să par eu deștept, că abia acum m-am prins și eu care e ideea, dar pentru că încă se mai fac oareșice confuzii, m-am gândit să lămuresc un pic cum stă treaba.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează vocal strofele 1, 2, 4 şi 11 (vezi strofe bolduite). (Sursa: Wikipedia)

Cu toate acestea, în interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale (cum este cazul intonării imnului de stat în cadrul manifestărilor sportive), muzica imnului naţional se intonează o singură dată (Pentru cine e curios există și reglementări pentru asta: Legea 75/1994) Astfel, s-a convenit intonarea primei strofe și repetarea muzicală a ultimelor doua versuri din prima strofă. Din acest motiv, în practică, sportivii obișnuiesc să intoneze vocal primele 6 versuri (cele scrise înclinat):

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!