Pentru că tot am vorbit zilele acestea despre importuri de tradiţii şi sărbători și am văzut că lumea reacționează, m-am gândit să scriu despre alt gen de importuri, respectiv importurile de cuvinte din engleză, despre care oamenii nu discută atât de mult, cu toate că de multe ori rezultatul este cel puțin jenant la urechea celui atent la limba română.
De data aceasta voi vorbi despre cuvântul locație pe care noi l-am preluat în vocabularul curent ca echivalent al englezescului location, cu sensul de un loc bine determinat într-un spațiu fizic (sursa: Wiktionary)
De fapt și de drept, în limba română acest cuvânt este de proveniență franceză și înseamnă închiriere, chirie. (sursa: DEX)
Iată cum propoziții de genul: „Am găsit o locație excelentă!” sau „În ce locații mergem azi?„, din punct de vedere al limbii române nu au niciun sens coerent.
Cu toate acestea, datorită utilizării intense în vocabularul curent, nu este exclus ca foarte curând să regăsim în DEX și această definiție pentru locație, dar până la momentul respectiv, e bine măcar să folosiți cu bună știință acest cuvânt, indiferent de sensul pe care vreți să i-l dați atunci când îl folosiți.
paul
Avem antenele in functiune. „Locati” sau nu… 🙂