Dragobete sau Valentines Day?

Nu sunt anti-Dragobete, cum nu sunt nici anti-Valentine’s Day, dar, în schimb, sunt anti-Anti-Valentine’s Day! Adică sunt împotriva celor care promovează Dragobetele ca ÎNLOCUITOR al lui Valentine’s Day și reneagă o sărbătoare DOAR pe motiv că este IMPORTATĂ, și pentru că noi, SE PRESUPUNE (atenție!, doar se presupune – şi voi demonstra acest lucru în continuare -) că aveam deja o sărbătoare a dragostei în tradiții.

De asemenea, am folosit expresia „Dragobete Day” în loc de „Ziua de Dragobete”, pentru că cei care reneagă „Valentine’s Day” și-au adus aminte de Dragobete abia după ce fusese deja importată sărbătoarea de pe 14 februarie.

Pro-trend vs Anti-trend

Știe toată lumea că atunci când apare un trend la puțin timp după aceea apare și anti-trendul. Iți trebuie un pic de intuiție ca să realizezi ce e mai „cool” la un anumit moment: să fii pro-trend sau să fii anti-trend. E clar că există concomitent public destul pentru ambele variante.

Cred că Țapinarii au fost primii care au adus public în discuție conceptul Anti-Valentine’s Day. Dar nu vă lăsați inșelați. Ei sunt anti-orice și au gasit și un public în cei care, din principiu, se simt mai speciali atunci când se pun de-a curmezișul curentelor. Ei ar fi în stare să fie și Anti-Țapinarii dacă, la un moment dat, li s-ar părea cool chestia asta. Nu comentez aici nici calitatea muzicii lor și nici atât a publicului lor. Departe de mine această intenție. Fiecare are, în primul rând, dreptul să simtă cum vrea și să facă ce vrea – poate aici ar trebui ca ei să fie un pic mai receptivi 😉

Înainte de a purcede la demonstrația promisă vă mai spun că ea se bazează pe o documentare sumară, bazată exclusiv pe informațiile centralizate pe Wikipedia referitoare la Dragobete.

Dragobete nu reprezintă neapărat ziua îndrăgostițiilor

Nu se știe exact dacă Dragobete, la origini, era o sărbătoare a dragostei și nici data exactă în care se sărbătorea. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroşi etnologi şi filologi, propunându-se variate explicaţii pentru originea sa.

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie care în slavă se numeşte Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul şi sud-estul României) ca Dragobete.

Această explicaţie este dată şi de „Micul dicţionar academic”, care atestă folosirea cuvântului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag şi prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană”

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sărbătorea Dragobetele.

Toate aceste informații ajung pentru a demonstra faptul că nu se știe exact proveniența traditională a sărbătorii de Dragobete.

Nu e nimic rău în a importa tradiții

Toate popoarele au făcut-o de-a lungul timpului. Uneori acest lucru s-a întâmplat sub influența altor culturi alteori sub dominația popoarelor cuceritoare. Îmbinarea culturilor înseamnă și contopirea tradițiilor.

Păstrarea tradițiilor este importantă pentru că definesc originile unui popor, dar importul tradițiilor nu poate fi oprit. În cele mai multe cazuri se întâmplă natural, de la sine, și vine ca o evoluție normală a culturii popoarelor.

Uneori influența culturilor se resimte în tradiții din ambele direcții. Despre Halloween, s-a afirmat că este o sărbătoare importată de la americani, cu toate că nu este exclus ca americanii să o fi importat de la romano-catolicii europeni. „Luminaţia” este o sărbătoare tradițională în Ardeal și este practicată de toate confesiunile creștine, deși este o sărbătoare catolică – ziua tuturor sfinților. În anumite regiuni din Ardeal, de sute de ani se pune bostan cu lumânare pe tindă pe 1 noiembrie, fără a avea nici o legatura cu manifestări din State. Acest obicei se transmite acolo de la bunici si parinti.

De cele mai multe ori, când se importă obiceiuri acestea se combină cu cele tradiționale. Furatul miresei, aruncatul buchetului si scoaterea jartierei la nunti sunt obiceiuri importate dar care fac deliciul petrecerii si sunt mai degraba destinate destinderii invitatiilor. Cu toate acestea s-au păstrat și obiceuri de nuntă strict specifice românilor.

Dragobete, ca zi a dragostei, în tradiția populară

Am spus mai devreme că Dragobete nu reprezintă neapărat ziua dragostei, dar asta nu înseamnă că ea nu apare în anumite tradiții având acest specific. În tradițiile populare unde Dragobete apare ca o sărbătoare a dragostei se spune că, îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlnesc în faţa bisericii şi pleacă să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. La ora prânzului, fetele se întorc în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia i-a căzut dragă. Dacă băiatul e iute de picior şi o ajunge, iar fata îl plăce, îl sărută în văzul tuturor. De aici provine expresia „Dragobetele sărută fetele!„. Sărutul acesta semnifică logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.

Cele două sărbători nu se exclud una pe cealaltă

Valentine’s Day este ziua vestitului „Would you be my Valentine?”. Este ziua în care toate cadourile iau culoarea dragostei: ursuleţi roșii, inimioare roșii. Este sărbătoarea care în general se petrece la restaurant, acasă, la o petrecere sau în vreun club. Mi-e greu să cred că veți vedea de Valentines Day un party cu muzică house în costume tradiționale, la fel de greu precum îmi e să cred că veți vedea de Dragobete vreun flăcău alergând după o mândră cu un ursuleț de pluș în mână.

Urăsc ipocrizia televiziunilor si site-urilor care au adoptat sloganul „De Dragobete iubeşte româneşte!” asta după ce anterior au promovat Valentine’s Day si au profitat de pe urma acestuia. După mine putem trăi foarte bine cu ambele sărbători. Mulţi afirmă că nu au nevoie de o zi dedicată iubirii pentru a iubi. Dar nu despre asta este vorba în aceste sarbatori. Venirea primaverii a fost percepută de-a lungul timpului în toate culturile ca un nou început, dătător de speranţă, şi prin urmare, ca o sărbătoare a vieţii, a fertilității şi a iubirii.

Nu văd de ce nu am accepta că începand cu 14 februarie urmează o întreagă lună a dragostei. Pe 14 februarie cu ursuleţi şi inimioare, pe 24 februarie cu tradiţii şi costume populare, pe 1 martie cu marţişoare şi pe 8 martie cu ghiocei.

Toate aceste sărbători înseamnă acelaşi lucru: venirea primăverii şi sărbătorirea dragostei.