Sibiul poate fi văzut în multe forme. Este un oraș muzeu, unul din cele mai bine îngrijite și promovate din România. Anul acesta sibienii și-au propus să promoveze perioada baroc a dezvoltării acestui oraș. Așa s-a născut proiectul SIBIU BAROC UPDATE (site: www.baroc.sibiu.ro / Facebook ) și în acest context am vizitat anul acesta orașul Sibiu în cadrul evenimentului #prinSibiulMeu 2012.
Plimbarea noastră a început în Piața Huet. Răzvan Pop (în dreapta, foto sus) este cel care ne-a ghidat în acest tur, o adevărată enciclopedie ambulantă. Piaţa Huet s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului în momentul în care fortificaţia şi-a pierdut rolul practic, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu întărirea completă a “Oraşului de sus”
Prima clădire din circuitul baroc a fost Colegiul Brukenthal unde au învăţat Nicolae Olahus, comitele saşilor Harteneck, guvernatorul Brukenthal, Romului Cîndea, Emil Sigerus, Julius Bieltz ş.a.
Clădirea este de factură barocă construită în 1786 fără a fi modificată până în prezent. Construcţia a fost realizată după demolarea unor construcţii din secolul XIV, în care a funcţionat şcoala elementară a oraşului din 1380.
Traseul a continuat spre Casa Calfelor (foto jos). Clădirea conexă Turnului Scărilor este parte a primei centuri de fortificaţie sec. XIII.
Forma exterioară actuală este o „modernizare” din secolul al XIX-lea. Construcţia alipită turnului a fost o casă de comercianţi, micul corp prin care se ajunge în turn datând de la sfârşitul sec. XIX. Pe zidul de nord se păstrează un ancadrament de fereastră de Renaştere. Pereţii sunt pictaţi în frescă, datată în prima jumătate a secolului al XVI-lea.
În Piața Huet a fost prima oară când am observat pe jos pietre dispuse diferit, având menirea de a delimita dispunerea fostelor ziduri descoperite în urma săpăturilor arheologice. Știu că e o practică normală și obișnuită, dar eu până acum nu observasem aceste delimitări și nu conștientizasem semnificația lor (vezi foto jos)
Statuia lui Ioan Nepomuk (foto jos) este construită din piatră, fiind amplasată pe un soclu de cărămidă. Ea este realizată în stil baroc, fiind considerată cea mai mare reprezentare a sfântului pe teritoriul României. Dacă ajungeți să o vedeți, observați finețea cu care este lucrată dantela. Statuia a fost amplasată inițial în anul 1734 în Piața Mare din Sibiu. Ea a fost demontată în 1948 și depozitată în curtea Muzeului Brukenthal, fiind reinstalată în 1988 în curtea interioară a Casei parohiale Romano-Catolice din Piața Mică.
Casa Filek (foto jos) a fost construită în 1802, fiind considerată a fi cea mai impozantă din centrul orasului, după Palatul Brukenthal. Clădirea are un plan dreptunghiular, construită în stil baroc, fiind formată din doua corpuri, unul perpendicular pe aliniamentul străzii Magheru iar celalaltă perpendicular cu respectivul aliniament.
Biserica Ursulinelor de astăzi (foto jos) a aparţinut iniţial ordinului călugărilor Dominicani. În anul 1474, vechea mănăstire dominicană situată în afara zidurilor oraşului, fiind expusă numeroaselor atacuri din afară, a fost abandonată de către călugări. Mănăstirea împreună cu biserica au fost apoi construite în interiorul zidurilor cetăţii. În anul 1734 ambele au fost cedate călugăriţelor ordinului Ursulinelor. Împărăteasa Maria Tereza le-a înlesnit călugăriţelor, prin donaţii substanţiale, modificarea arhitecturală a bisericii în stilul baroc, propriu acelor vremuri. Regimul comunist a desfiinţat mănăstirea şi şcoala în anul 1949, călugăriţele au fost alungate, iar întreg patrimoniul instituţiei a fost naţionalizat.
Palatul Brukenthal
Poate nu întâmplător a fost păstrat pentru final Palatul Brukenthal, unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construit între anii 1778 şi 1788.
Muzeul Brukenthal reprezintă o marcă aparte deoarece este primul muzeu din România şi din Centrul Europei (deschis pentru public din anul 1817), datorându-şi existenţa uneia dintre cele mai importante personalităţi ale Transilvaniei: Baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al acestei provincii în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Din anul 2005, Muzeul Naţional Brukenthal funcţionează ca o instituţie publică cu proprietate mixtă în urma acordului încheiat între Statul Român şi Biserica Evanghelică C. A. Sibiu. În perioada cuprinsă între anii 2006 şi 2009, muzeul a constituit subiectul unei spectaculoase transformări, toate clădirile pe care le administrează fiind renovate, 85% din expoziţii reconsiderate şi extinse în acord cu metodologii şi concepte ale muzeografiei contemporane, iar în spaţiile exterioare au fost amenajate grădini dotate cu facilităţi de relaxare pentru vizitatori.
Ultima amenajare o reprezintă cea de a doua curte interioară în care inițial se aflau anexele gospodăreşti şi grajdurile și care anul acesta a fost renovată și redecorată în stil baroc (foto jos)
În Saloanele Baroc de la etajul I al Muzeului Brukenthal pot fi admirate elemente şi decoraţiuni interioare din vremea baronului Samuel von Brukenthal: parchetul, tapetul din pânză pictată, mătase roşie sau hârtie chinezească, candelabrele din sticlă de Murano.
Tavanele încăperilor sunt bogat decorate cu stucaturi. Sobele din faianţă, prezentând elemente decorative în stil Baroc, Neoclasic şi Rococo, au fost aduse de baronul Samuel von Brukenthal de la Viena.
Muzeul Naţional Brukenthal este singurul muzeu din România care deţine în colecţia de pictură europeană lucrări de Jan van Eyck, Hans Memling şi Tiziano Vecellio Da Cadore, ce pot fi admirate în această expoziţie alături de lucrările altor maeştri precum Antonello da Messina, Lorenzo Lotto, Pieter Bruegel I, Pieter Brueghel al II-lea, Jacob Jordaens, David Teniers al II-lea, Philips Wouwerman, Philips de Koninck, Frans van Mieris I, Alessandro Magnasco şi Rosalba Carriera.
Primul muzeu din România cu campanie de branding
Muzeul Brukenthal a marcat recent încă o premieră pentru România: este primul muzeu cu campanie de branding și cu marcă înregistrată (marca Brukenthal a fost înregistrată în 2008).
În urma inițierii campaniei de branding, în urmă cu 5 ani, s-a decis ca logo-ul instituției să fie fațada Palatului Brukenthal iar imaginea de brand să fie constituită de portretul Baronului Samuel von Brukenthal.
Mai jos puteți vedea o serie de produse de brand realizate în ultimii ani de către Muzeul Național Brukenthal, printre care se numără: casete de bijuterii, puzzle-uri, magneți decorativi, cuburi rubik, lavete ochelari, oglinzi, căni, ciocolată, vinul Baronului.
Sibiul Baroc a fost surprins și de camerele de filmat ale lui Răzvan Baciu (https://razvanbb.ro/2012/08/plimbare-video-sibiu-prinsibiulmeu.html) și ale lui Mircea Hodârnău. În filmul lui Mircea redat mai jos puteți să îl ascultați pe Răzvan Pop ținând o adevărată lecție de istorie a Sibiului 🙂
Incursiunea în Sibiul Baroc a făcut parte din evenimentul evenimentul Prin Sibiul Meu, un eveniment realizat de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) şi cofinanţat de Primăria şi Casa de Cultură a Mun. Sibiu în cadrul programului Sibiu Baroc Update. Parteneri Autonom rent-a-car , Citroen România , Hotel Ibis Sibiu cu susținerea: CNM Astra, Muzeul Brukenthal, Ivelo Sibiu, şcoala de fotografie Image Art, pivniţa de vinuri Weinkeller, Pardon Cafe Sibiu, Atrium Classic Cafe.
Au mai scris despre evenimentul #prinSibiulMeu: Anca Spatariu, Anne-Marie Chelariu, Bogdan Dăscălescu, Cezar Dumitru (Imperator), Cristian China-Birta (Chinezu), Corina Scheianu, Corina Săftescu, Denisa Bârgău, Dragoş Asaftei, Elena Cîrîc, Eugen Luchianiuc, Ina Popa (LumeaMare), Mircea Hodârnău (Mediaș News), Mihai Holhoș (Mikey – Doza de Haş), Ovi Sîrb, Ozana Timar, Răzvan Baciu, Sebastian Bârgău, Andreea Ursu, Vali Petcu, Feri Teglas, Ivo Bobal, Tudor Popa, Răzvan Pop, Diana Ribana, Liliana Oprișan, Alexandru Cocieru, Isaila Gheorghe Marius (Pancu), Alex Barbosa, Adi Cozma, Eliza Penciu, Raluca Lazar , Maria Tomoiaga, Teodora Neagu
Adaugă un comentariu