Când am plecat săptămâna trecută cu gândul de a vizita Mediașul nu mă așteptam la mare lucru. Pentru mine Mediaș reprezenta un oraș prin care treceam în drum spre ieșirea din țară când plecam din Sighișoara și, de curând, orașul în care își desfășoară o mare parte din activitate unul din clienții mei. Și cam atât!

Mărturisesc că nu aș fi descoperit toate lucrurile interesante despre Mediaș pe care le-am descris mai jos dacă nu ar fi existat #prinMediasulMeu, un tur al orașului organizat de și pentru bloggeri cu sprijinul și amabilitatea unor oameni cu suflet mare (Feri Teglas, Jan Cismas, Adrian Matei) și a unor organizații care au înțeles și au răspuns deschis și prompt la necesitatea organizării unui astfel de tur (Dafora Turism și Centrul de Informare Turistica Medias).

Am încercat să vin cu informații cât mai concise despre cele mai interesante locuri și lucruri din Mediaș. Cu toate acestea a ieșit un material destul de lung :) Dacă nu aveți timp să îl citiți acum, salvați această pagină în Bookmarks (CTRL+D), cu siguranță veți vrea la un moment dat să vă întoarceți asupra ei :)

 

De ce i se spune Cetatea Luminii?

Peste tot în cetate întâlneşti nenumărate semne ce sălăşluiesc sub semnul soarelui, al luminii. Porţile solare sau impresionante profile ce se adăpostesc sub arcade sunt parcă menite a aduce în căminele localnicilor lumina şi căldura soarelui odată cu simbolul raţiunii şi al armoniei, al purităţii şi al iluminării. Sub semnul luminii stau și unele reprezentări din tavanele locuinţelor cu raze ce se regăsesc răsfirându-se și în ferestre.

Poartă cu simbolul soarelui

 

Peste tot în cetate vei întâlni astfel de porți simbolizând razele soarelui. La această poartă veche de peste 100 ani apare și simbolul ochiului divin. Bătrânul din imagine este foarte mândru de faptul că poarta sa este printre puținele atât de bine conservate

 

În interiorul clădirii din imagine se găsește un tavan foarte interesant. Observați cele două ferestre rotunde și apoi mergeți la poza de mai jos…

 

Prin ferestrele din poza de mai sus, soarele proiecteaza lumina la echinocțiul de primăvară într-una din alveolele acestui tavan, la echinocțiul de toamnă în cealaltă alveolă, iar la solstiții fix în mijlocul lor în zona punctată cu portocaliu

 

Cultul pentru soare și lumină este așadar prezent la tot pasul în cetatea Mediașului ceea ce face ca numele de Cetatea Luminii să capete sens. Dar de unde „Misterele din Cetatea Luminii”? Vom afla în cele ce urmează…

 

Influențele masonice și viziunea ezoterică

Există voci care susțin posibilitatea ca Cetatea Mediașului să fi fost construită de francmasoni.

Dacă întorci harta Mediașului cu susul în jos vei observa că cetatea are formă de craniu uman, element totemic ce se regăseşte în inventarul masonic.

Parcurgând cetatea vei întâmpina la tot pasul simboluri francmasonice: coloane, trandafiri rosa-crucieni, octogoane, ochi încadrați în piramide, ciocan, compas și echer, crisalida, iedera, macul. Unele străzi ce se desfășoară în cetate se suprapun peste liniile pașilor pe care francmasonii le urmează în ritualuri.

 

Liceul Stephan Ludwig Roth este construit după planurile Templului lui Solomon

După cele scrise în Vechiul Testament sunt foarte multe similitudini între Templul lui Solomon şi arhitectura clădirii liceului Roth construit în 1604: intrări, scări, decorațiuni, interioare. Liceul are tot trei intrări asemenea templului. Clădirea dispune de o sală imensă la etaj cu două coloane, în capătul cărora, pe acoperiș, sunt amplasate două globuri, unul solar şi celălalt lunar. În masonerie, Templul lui Solomon este luat ca reper pentru desfășurarea ritualurilor.

Observați pe acoperiș cele două globuri: solar și lunar

 

Pe faţada liceului se pot distinge trei simboluri specifice oraşului: „Gemenii” (care simbolizează lumina. Gemenii au răsărit din Miazănoapte spre a aduce lumina, creând povestea trecerii de la întuneric la lumină), „Compasul si Echerul” (simbol specific francmasoneriei) si „Strugurii de Aur” (simbolul orașului)

Detaliu cu Gemenii de pe fațada liceului

 

Simboluri prezente pe fațada clădirii

 

Turnul Trompeților din Biserica Sf.Margareta este aproape la fel de înclinat ca Turnul din Pisa

Turnul Trompeților a fost ridicat la începutul secolului al XV-lea, cam odată cu biserica. Apoi, oficialităţile oraşului au decis ca turnul să fie înălţat cu încă trei niveluri, pentru a rivaliza cu turnul Sfântului Ştefan din Viena. Înălţimea actuală a turnului este de 68,5 metri şi are deviaţia de la verticală de 2,28 metri, numărându-se printre primele 10 construcţii de acest gen din lume.

Coiful acoperişului a fost încadrat de alte patru turnuleţe mai mici, atestând dreptul oraşului de a pronunţa şi executa pedeapsa capitală. Adică în Mediaş, dacă erai găsit vinovat, puteai primi prin sentinţă judecătorească pedeapsa cu moartea. Din păcate, oraşul a folosit acest drept, între altele, cu ocazia arderii pe rug a unor „vrăjitoare” în secolul al XVII-lea, ultima atestare de acest fel fiind datată în 1752.

Denumirea de Turnul Trompeţilor vine de la faptul că, în vremea veche, în turn era mereu de veghe un trâmbiţaş, care scruta permanent zările dând de veste când duşmanii se apropiau de porţile cetăţii. Se spune că alarmele false ale trâmbiţaşilor care erau de serviciu erau pedepsite cu aruncarea acestora de pe ziduri.

 

Biserica fortificată Sfânta Margareta este cunoscută și pentru faptul că aici a fost închis domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș, în anul 1476, în urma unui conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin. Tot aici principele transilvănean Ștefan Báthory a fost ales în funcția de rege al Poloniei.

Biserica deține un ansamblu valoros de picturi murale gotice. Una din cele mai valoroase piese din biserică este altarul gotic poliptic de la sfârşitul secolului al XV-lea, pictat sub influenţa şcolii vieneze de pictură. Există 4 astfel de altare poliptice în Transilvania: la Biertan – cel mai mare, la Sebes – cel mai valoros, la Prejmer – cel mai vechi, acesta din Medias fiind considerat cel mai frumos.

 

Rețea de tuneluri sub cetate

Se pare că sub cetate a existat o rețea de tuneluri subterane. Una din intrările în această rețea de tuneluri se regăsește în pivința Casei Rosenauer din piața centrală. Casa Rosenauer, a fost construită după anul 1621 la sudul zidului exterior al castelului, în Stilul Renaşterii Transilvane. Casa Rosenauer nu este deschisă vizitelor publicului fiind acum sediul firmei Dafora Turism. Noi am avut noroc fiind invitați de gazdele noastre să vizităm atât superbele interioare ale casei cât și pivnița care duce către fosta rețea de tuneluri.

 

Legenda strugurilor de aur, emblema cetății

În vechime, oamenii prețuiau licoarea oferită cu generozitate de strugurii aurii. Cavalerii Cetății au cerut breslei aurarilor șlefuirea a trei generoși struguri de aur pe care i-au păstrat cu strășnicie în adâncurile burgului. Legenda spune că mulți temerari s-au încumetat să caute prețioasa comoară. Unii au rătăcit în căutări deșarte, alții au găsit răspunsul cultivând struguri adevărați care le-au generat bogăție, faimă și bunăstare.

Pe această casă se poate observa emblema oraşului: ciorchinii de struguri şi mâna de dedesubt

 

Emblema orașului, care conține un ciorchine de strugure și o mână de om, amintește și astăzi despre această legendă. Mâna ce străjuiește alături de struguri este menită a apăra aceste tezaur peste timp. Alții consideră că arată direcția pe un traseu inițiatic misterios sau poate chiar către locul unde sunt ascunși strugurii de aur. Cert este că strugurii au rămas simbolul Mediașului regăsindu-se și astăzi pe multe case din cetate.

Strugurii de aur din Mediaș sunt menționați și în paginile romanului „Dracula”. Scriitorul irlandez Bram Stoker menționează că, la nunta contelui valah, vinul a fost „cel auriu de Mediaș”.

Mediașul și împrejurimile lui au fost și sunt și azi cunoscute datorită faimei vinurilor vechi de Târnave, zona fiind supranumită în vechime „Țara Vinului” sau „Weinland”, așa cum apare în harta umanistului Johannes Honterus (sec. XVI).

Dacă ajungi în centrul Mediașului este păcat să nu poposești la Restaurantul Hotel Traube (Strugure), dacă nu pentru Ciorba de tarhon pe care o recomand, măcar pentru istoria interesantă a acestei clădiri construită în anul 1800 și a cărei folosință și denumire datează de secole.

 

Muzeul Gazelor

Unii îi mai zic şi Muzeul Gazului cu toate că denumirea oficială este Centrul de Documentare şi Informare pentru gaze naturale. Acest muzeu (centru) a fost înfiinţat în anul 2009, cu ocazia împlinirii unui secol de la descoperirea gazelor naturale în România, în cadrul Societăţii Naţionale de Gaze Naturale, ROMGAZ SA Mediaş.

Muzeul merită vizitat atât pentru curtea interioară care te întâmpină până la intrarea în clădirea istorică ce adăpostește centrul, cât și pentru faptul că este un muzeu unicat prin prisma domeniului pe care îl tratează și a exponatelor prezente în el.

 

Contor de gaz care funcționa pe bază de monede (1940)

 

Frigider care funcționa cu gaz (primul și singurul, din câte am înțeles)

 

Machetă funcțională a unei sonde de extragere a gazelor naturale

 

Muzeul Hermann Oberth

Hermann Oberth, născut la Sibiu în 1894, este considerat unul dintre părinţii astronauticii mondiale. Pasionat în copilărie de cărțile lui Jules Verne, Hermann Oberth a construit primul model de rachetă încă de la vârsta de 14 ani.

În 1912 Hermann Oberth a devenit student la medicină al Universității din München, participând apoi ca medic militar la Primul Război Mondial, timp în care a ajuns la concluzia că nu dorește să profeseze ca medic. După război s-a întors la aceeași universitate, de data aceasta studiind fizica sub îndrumarea unora dintre cele mai luminate minți ale vremii în domeniu.

În 1922, lucrarea sa de doctorat despre știința rachetelor a fost respinsă de Universitatea din Munchen, fiind considerată utopică. Un an mai târziu lucrarea este acceptată de Universitatea din Cluj și este publicată din fonduri private cu titlul Racheta în spațiul interplanetar.

În toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegeldüse.  Ulterior, la construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume de către Wernher von Braun, numită A4, dar cunoscută astăzi mai degrabă sub numele V2, s-au folosit 95 dintre invențiile și recomandările lui Hermann Oberth.

În această perioadă Herman Oberth a locuit în Mediaș în casa care astăzi găzduiește muzeul ce îi poartă numele. A părăsit România în 1938. Mai întâi s-a mutat în Austria și apoi în Germania. După al doilea război mondial a lucrat în Statele Unite la institutul de cercetări spațiale fondat de Wernher von Braun.

În 1953, cu mult înainte de primul zbor al omului în cosmos, a publicat cartea Omul în spațiu în care descria ideile sale legate de un reflector spațial, o stație spațială, o navă spațială electrică și costume de cosmonaut.

La sfârșitul lui 1958, Hermann Oberth, din nou in Feucht, a găsit timpul să își pună pe hârtie și să publice gândurile sale legate de posibilitățile tehnologice ale unui vehicul lunar, o catapultă lunară, un elicopter și un avion silențios și altele. În anul 1960, a lucrat la Convair în calitate de consultant tehnic de-a lungul dezvoltării rachetelor Atlas în Statele Unite.

Hermann Oberth s-a retras din cercetarea spațială în 1962, la vârsta de 68 de ani. Criza petrolului din 1977 l-a făcut să se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducând la concepția planului unei centrale eoliene. Hermann Oberth s-a stins din viață la 28 decembrie 1989, la vârsta de 95 de ani, la Feucht în Germania. După moartea sa s-a deschis la Feucht, Muzeul Spațial Hermann Oberth, unde cercetările sale și rezultatele acestora sunt disponibile publicului.

Muzeul Hermann Oberth din Mediaș a fost inaugurat în anul 1994 cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea sa. Muzeul este structurat pe trei module expoziţionale dedicate lui Hermann Oberth, părinte al zborurilor spaţiale, Conrad Haas, inventatorul primei rachete în trepte cu combustibil (1509-1576) şi Dumitru Dorin Prunariu, primul cosmonaut român.

Conrad Haas, deși austriac de origine, și-a petrecut ultima parte a vieții în Sibiu. La varsta de 42 de ani, in 1551, a fost trimis la Sibiu pentru a se ocupa de arsenalul orasului ca si sef al arsenalului imperial. Aici isi continua studiile incepute in 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactand in oras lucrarea sa despre rachetele in trepte. Aceasta lucrare este astazi considerata prima documentatie si tehnologizare a rachetelor in Europa (manuscrisul a fost descoperit in 1961 in Arhivele Sibiului). El este astfel primul care a enuntat principiile si modalitatile de constructie ale rachetelor.

Ai ceva de zis despre asta? Lasă un comentariu. Mai jos găsești încă 22 de comentarii la acest articol.

Views 5.010

Ți-a plăcut acest articol? Vrei să afli când mai scriu?

Urmărește pagina mea de Facebook:


și abonează-te mai jos ca să primești articolele pe email (un email pe săptămână, fără spam-uri, promit!).
276 de abonați primesc deja pe email cele mai interesante postări ale săptămânii!