Dintre trupele adolescenței mele rămăsesem doar cu regretul că nu îi văzusem live pe Status Quo. Mai veniseră o dată în România la Cerbul de Aur de la Brașov în 1995 dar pe vremea aceea (în clasa a XI-a) biletul de concert și trenul + o eventuală cazare la Brașov erau cu mult peste bugetul alocat unui liceean obișnuit să meargă la munte cu nașu’.
Un interviu despre valsul compus de Sir Anthony Hopkins în 1964 și încredințat lui Andre Rieu in 2011 pentru a fi orchestrat si introdus in spectacolele sale.
Tot ce auzisem vreodată despre Montreux era din versurile celor de la Deep Purple din piesa Smoke on the Water. Nu numai că am prins un moment superb al zilei, aproape de asfințit, dar întâlnirea cu Montreux mi-a produs multe surprize și mi-a deschis apetitul către cunoașterea legăturii dintre Freddie Mercury și acest oraș minunat, o adevărată perlă a Rivierei Elvețiene.
Aflată la 10 km distanţă de drumul principal ce leagă Mediaşul de Sighişoara, biserica fortificată Biertan este adesea ocolită de traficul turistic. Eu am ajuns prima oară acum două săptămâni şi am fost extrem de plăcut surprins de frumuseţea ansamblului fortificat încă din momentul în care se întrezărește de pe drum între dealuri chiar înainte de a intra în comuna ce îl găzduiește.
M-am distrat copios pe seama „automobilificărilor” * excepțional de inspirate și m-am lăsat cucerit de Porto Corsa, un oraș imaginar în care are loc a doua cursă din film. 
Începând cu anul 2008 tinerii îndrăgostiți au început să agațe lacăte ale iubirii (love padlocks) pe gardul care separă zona de pietoni de calea ferată. Chiar dacă nemții nu sunt cei mai renumiți în ceea ce privește iubirea, au adoptat rapid un obicei care a apărut în Europa în 2006 în mult-mai-romantica Roma pe Ponte Milvio (se pare că obiceiul își are originea în China). Conform acestui obicei, cuplurile de îndrăgostiți agață un lacăt (lucchetti d’amore) de gardul podului, îl încuie și apoi aruncă cheia în râu ca semn al dragostei eterne pe care și-o poartă. Se pare că alegerea podurilor pentru acest obicei nu este întâmplătoare, deoarece podurile leagă două maluri, la fel cum dragostea leagă doi oameni.
Andre Rieu este supranumit Regele Valsului, dar nu pentru virtuozitatea cu care interpretează, ci pentru faptul că a reușit să readucă valsul în inimile oamenilor prin spectacolele sale. Spectacolele lui Andre Rieu nu sunt spectacole de muzică clasică. Sau cel puțin nu sunt în accepțiunea generală pentru că lipsesc formalismul și eticheta impuse în general de astfel de evenimente. Muzica lui Andre Rieu nu se adreseaza elitelor ci este muzică clasică cântată pentru toată lumea. Am văzut în sală de la oameni în frac și papion până la oameni îmbrăcați în tricou sau pulover. La concertele lui Andre Rieu nu vii să asculți muzică clasică, ci vii să faci parte din ea, să dansezi, să zâmbești, să cânți, să bei un pahar de șampanie sau o halbă de bere.
