Primul Imn al României (1866-1948)

Primele preocupări pentru un imn propriu-zis au avut loc în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859). Trei compoziţii au fost adoptate pentru armata română, folosindu-se ca imn naţional una dintre ele, „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”, creată de capelmaistrul Eduard Hübsch.

Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris „Imnul Regal Român”, care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1881, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acordurile lui au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947.

1948 – 1953

Al doilea Imn al României, „Zdrobite cătuşe în urmă rămân”, a fost introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la monarhie la regimul comunist.

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, multe marşuri şi cântece patriotice, printre care și “Deşteaptă-te, române!”, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu închisoarea.

Versurile imnului din această perioadă aparţin lui Aurel Baranga, iar melodia lui Matei Socor.

Zdrobite cătuşe în urmă rămân,
În frunte-i mereu muncitorul.
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm.
Stăpân pe destin e poporul.
Trăiască, trăiască, Republica noastră
În marş de năvalnic şuvoi revărsat
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi,
Zidim România Republicii noi.

Compoziția lui Socor era un cântec sacadat și greoi, cu note acute, destul de dificil de interpretat, astfel încât toți criticii muzicali au optat pentru schimbarea lui destul de timpurie.

1953 – 1975

Al doilea Imn folosit în perioada comunistă, a fost „Te slãvim, Românie”, pe versurile poeţilor Eugen Frunză şi Dan Desliu, muzica aparţinând aceluiași Matei Socor, președintele Uniunii Compozitorilor din vremea respectivă.

Postul de radio Belgrad în limba română spunea despre acesta că este cel mai urât imn din toate imnurile țărilor socialiste.

A doua strofă sublinia prietenia cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă. Aceasta a fost cenzurată începând cu 1960, iar la scurt timp, imnul a rămas doar în interpretare instrumentală. Acest imn a fost utilizat până la numirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea statului.

Te slăvim, Românie, pământ părintesc,
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc,
E zdrobit al trecutului jug blestemat,
Nu zadarnic străbunii eroi au luptat.
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Refren:
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână,
Trăiască Republica
Populară Română!
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far, şi tărie şi-avânt,
Noi urmăm cu credinţă partidul ne’frânt,
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.
Refren
Noi uzine clădim, rosul holdei sporim,
Vrem în pace cu orice popor să trăim.
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag,
Îi vom frânge în numele-a tot ce ni-e drag.
Înalţa-vom spre glorie al patriei steag.
Refren

1975 – 1977

La 28 martie 1974, Marea Adunare Națională instituia funcția de președinte al Republicii Socialiste România, iar Nicolae Ceaușescu era ales în unanimitate și devenea astfel primul președinte al României. Un an mai târziu, Ceaușescu a dispus ca melodia patriotică „Pe-al nostru steag e scris unire”, compusă de Ciprian Porumbescu în 1880, pentru a fi imnul societăţii studenţeşti „România Jună” din Viena, să devină noul Imn de Stat. Nu ar fi fost nimic rău în această preferință prezidențială (i se schimbase titlul în ”E scris pe tricolor Unire!”), numai că melodia respectivă fusese deja aleasă, încă din 1912, de Albania ca imn național al albanezilor.

Melodia compusă de Ciprian Porumbescu este și în prezent imnul național al Albaniei (ascultă imnul Albaniei aici)

1977 – 1990

În octombrie 1977, Ceaușescu renunță la ”Pe-al nostru steag” și impune ca Imn Național al Republicii Socialiste România un alt cântec al lui Ciprian Porumbescu ”Trei culori”, modificându-i textul, adăugându-i niște versuri șchioape, cu accente prozodice forțate și cu specificarea că este … ”text adaptat”.

Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.
Multe secole luptară
Străbunii noştri eroi,
Să trăim stăpâni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.
Roşu, galben şi albastru
Este-al nostru tricolor,
Se înalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.
Suntem un popor în lume
Strâns unit şi muncitor
Liber, cu un nou renume
Şi un ţel cutezător.
Azi partidul ne uneşte
Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte
Prin elan muncitoresc.
Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim,
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace să trăim.
Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuieşti
Şi în comunista eră
Ca o stea să străluceşti.

1990 – prezent

Actualul Imn Național al României ”Deșteaptă-te, române!” este format din versurile strofelor 1,2,4 și 11 ale poemului ”Un răsunet” de Andrei Mureșanu, pe muzica populară culeasă de Anton Pann și adaptată de Gheorghe Ucenescu.

Textul poemului „Un răsunet, marșul anului revoluționar 1848”  a fost scris în atmosfera de emoție febrilă generată de Adunarea de la Blaj de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848.

Interzis de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol, acesta a fost ales imediat după decembrie 1989 Imnul Naţional al României sub numele „Deşteaptă-te române!”.

Imnul conţine expresia “acum ori niciodată”, prezentă în imnuri naționale celebre, de la “paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la “Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Se spune că prima oară a fost cântat pe 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. De aceea, începând cu 1998, în fiecare an pe 29 iulie se sărbătorește Ziua Imnului Național al României.

În actuala Constituție, Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. Cel mai probabil este vorba despre o melodie de factură populară cântată la vremea respectivă pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele, melodie ce a fost culeasă din folclor de către Anton Pann și adaptată ulterior împreună cu Gheorghe Ucenescu.

Pentru o vreme, „Deşteaptă-te române!” a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 – 1918) și al Republicii Moldova (1991 – 1994).

BIBLIOGRAFIE: [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7], [8], [9]

Ai ceva de zis despre asta? Lasă un comentariu. Mai jos găsești încă un comentariu la acest articol.

Views 0

Ți-a plăcut acest articol? Vrei să afli când mai scriu?

Urmărește pagina mea de Facebook:


și abonează-te mai jos ca să primești articolele pe email (un email pe săptămână, fără spam-uri, promit!).
296 de abonați primesc deja pe email cele mai interesante postări ale săptămânii!