Dacă ajungi în Bonn, ghidurile turistice te vor orienta către puținele atracții ale orașului: casa memorială a lui Beethoven, catedrala din centru, câteva muzee, micul castel Poppelsdorf cu grădina botanică și, probabil, o croazieră pe Rin.

Este a treia sau a patra oară când ajung în Bonn, și de fiecare dată altceva m-a frapat la acest oraș. Sunt câteva cartiere (destul de mari ca suprafață) în care nu vei găsi clădiri moderne, ci doar case de 2-3 nivele maxim, construite între 1850 și 1900 dar foarte bine întreținute.

Din câte am înțeles, Bonn se poate lăuda cu cea mai mare arie rezidențială protejată din interiorul unui oraș din Germania Europa. Laudele sunt pe deplin meritate mai ales că această zonă se află fix în centrul orașului, în cartierele Weststadt, Südstadt și Poppelsdorf.

Există un motiv pentru care aceste case par neatinse de patina timpului. Orice modificare vrei să faci la casă, în interior sau exterior, trebuie mai întâi aprobată de primărie, și apoi, mult mai important, absolut toate cheltuielile cu lucrările de întreținere, modificările sau îmbunătățirile aduse casei, sunt complet deductibile din taxele pe venitul personal pe o perioadă de 10 ani de zile.

Taxele pe venitul personal sunt destul de mari în Germania. Din câte am înțeles, la un venit anual de 100.000 de eur, taxele pe venit sunt aproximativ 50.000 de eur. Acești 50.000 de eur oricum trebuie să îi plătești. Și atunci, de ce să nu îi dai mai bine pentru întreținerea/îmbunătățirea casei? Dacă suma pe care o cheltui pentru renovarea casei depășește impozitul tău anual, nu trebuie să îți faci griji, pentru că această sumă este deductibilă pe o perioadă de 10 ani.

Desigur, există formalități birocratice, nu foarte simple dar necesare și, mai ales, eficiente. În primul rând, în momentul în care te apuci de o lucrare de întreținere, renovare sau îmbunătățire a casei, te prezinți cu un proiect la primărie, acolo unde un inspector care are în jurisdicție doar câteva străzi pe care le cunoaște foarte bine din punct de vedere arhitectural și urbanistic, își dă sau nu acordul asupra acestuia. Evident, proiectul trebuie să respecte arhitectura și planul urbanistic al zonei. Nu poți, de exemplu, să înlocuiești ferestrele cu toc din lemn cu unele noi din termopan. Trebuie să respecți arhitectura inițială. În germană se cheamă Denkmalschutz, în engleză apare tradus Cultural heritage management (CHM), în română nu s-a obosit nimeni să facă o pagină de Wikipedia pentru asta.

După aprobarea inițială a proiectului trebuie să îți faci propria licitație de oferte cu care să te prezinți din nou la primărie. Aceasta își dă acordul pentru una din oferte și ai la dispoziție o perioadă (de obicei un an de zile) pentru a duce proiectul la bun sfârșit.

La finalul proiectului te prezinți din nou la primărie cu un dosar în care prezinți toate cheltuielile cu facturile atașate. Primăria le verifică și pune o ștampilă pe fiecare factură aprobată ca și cheltuială deductibilă. În final îți eliberează un certificat prin care atestă că persoana X a cheltuit suma Y pentru întreținerea/renovarea casei, și faptul că această sumă este deductibilă din impozitul pe venitul personal.

Cu acest dosar te prezinți apoi la Fisc unde se va ține cont de această sumă pe care nu va mai trebui să o plătești către stat sub formă de impozit pe venitul personal.

Cum spuneam nu este simplu, dar în final toată lumea este câștigată. Stau mărturie casele din Bonn care îți atrag involuntar privirile prin aerul lor boem, impunător și parcă mereu proaspăt în ciuda faptului că stau acolo de aproape 200 de ani.

Ai ceva de zis despre asta? Lasă un comentariu. Mai jos găsești încă 11 comentarii la acest articol.

Views 283

Ți-a plăcut acest articol? Vrei să afli când mai scriu?

Urmărește pagina mea de Facebook:


și abonează-te mai jos ca să primești articolele pe email (un email pe săptămână, fără spam-uri, promit!).
297 de abonați primesc deja pe email cele mai interesante postări ale săptămânii!