Valurile Dunării – scurtă istorie a celebrului vals românesc

Datorită popularității, inclusiv în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals ”Valurile Dunării” a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss – fiul.

Datorită popularității, inclusiv în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals ”Valurile Dunării” a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss – fiul.

”Valurile Dunării” a fost compus în 1880 de Iosif Ivanovici, un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară, născut în 1845 la Timișoara, în perioada în care aceasta aparținea Imperiului Austriac. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Dar, de departe, cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”.

Ivanovici a trăit aproape întreaga viață în România, ca dirijor al mai multor fanfare militare din ţară, la Bucureşti şi Galaţi, cariera sa culminând cu numirea lui în funcția de inspector general al muzicilor militare din România, în anul 1900

Sara Fried, micuța muză lugojancă

Nu se cunosc exact împrejurările în care Ivanovici a cunoscut-o pe micuța Sara Fried, o fetiţă încântătoare, care provenea dintr-o familie evreiască din Lugoj dar ”această micuţă muză l-a inspirat pe compozitor să scrie celebrul vals Valurile Dunării, care a făcut ocolul pământului, aducându-i celebritatea” scria regretatul dirijor, compozitor şi muzicolog lugojean Tobias Schwager  într-un articol publicat la 20 septembrie 1985 în „Revista mea” din Israel.

După câţiva ani, în 1880, Ivanovici a revenit la Lugoj, dornic să o revadă pe micuţa sa muză, care devenise între timp o fetişcană de 14 ani. El i-a înmânat atunci tinerei domnişoare manuscrisul valsului „Valurile Dunării”. Aşa cum spune Schwager, era vorba despre „o plachetă de carton subţire, cu dimensiunile 78×88 mm, pe care compozitorul a scris miniatural toate cele cinci strofe muzicale ale celebrului vals, cu toate semnele de repetiţie şi semnele de trimitere, aşa cum au apărut în toate ediţiile”.

Acest manuscris excepţional, pagină de istorie muzicală, este păstrat cu grijă la sediul Comunităţii Evreieşti din Lugoj, de către secretarul Iosif Singer. Indicaţia de pe manuscris este „Donauwellen Walzer, von I. Ivanovics fur Fraulein Sara, gewimdet und geschrieben fur Fraulein Sara”, iar pe spatele plachetei e scris din nou, cu caractere mari, ornamentale: „Donauwellen Walzer. Ivanovics, gewimdet und geschrieben fur Fraulein Sara Fried”, adică „Valsul Valurile Dunării, Ivanovics, dedicat şi scris pentru domnişoara Sara Fried”.

Am insistat asupra acestui punct pentru că, după cum poate știți deja, sunt lugojan la origine și mă încearcă un sentiment de mândrie știind că manuscrisul acestui celebru vals se află în orașul meu natal.

Expoziția de la Paris 1889

„Valurile Dunării” a fost imprimată prima oară în 1880 de către editorul Constantin Gebauer, cu o dedicație pentru soția acestuia, Emma Gebauer. În 1886, compozitorul francez Emile Waldteufel, autorul „Estudiantinei”, a realizat o reorchestrare a piesei, variantă care va fi prezentată trei ani mai târziu la Expoziția Mondială de la Paris.

Din 116 compoziții candidate scrise de compozitori reputați, „Valurile Dunării” a fost aleasă pentru a fi imnul oficial al Expoziției Universale de la Paris din 1889, aceeași expoziție care a marcat și inaugurarea celebrului Turn Eiffel.

Expoziția Universală de la Paris din 1889 a ținut din 6 mai până în 31 octombrie. Importanța evenimentului era dată și de aniversarea a 100 de ani de la Căderea Bastiliei. Special pentru acest eveniment a fost construit Turnul Eiffel care a servit în acel an ca drept arc de intrare la Expoziția Universală. Ulterior Turnul Eiffel a devenit cel mai cunoscut simbol al Franței la nivel mondial.

Alegerea valsului ”Valurile Dunării” să reprezinte Expoziția Mondială de la Paris din 1889 a făcut ca acestă să devină imediat cunoscut în întreaga lume, în mod special în Europa unde a devenit atât de celebru încât începuse adesea să fie atribuit în mod eronat lui Johann Strauss – fiul, un exponent al acelei perioade și cel care compusese un alt vals celebru – „Dunărea albastră”.

În America, o nouă viață sub un nou nume: ”The Aniversary Song”

”Valurile Dunării” a fost publicată în Statele Unite ale Americii în 1896 și în 1903, dar va deveni cunoscută aici abia o jumătate de veac mai târziu.

Marlene Dietrich cânta la pian „Valurile Dunării” într-un film de mare succes al anilor ´30, “Dishonored” (1931) în regia austriacului Josef von Sternberg.

Abia 15 ani mai târziu însă piesa apare cu versuri adaptate în engleză de Al Jolson și Saul Chaplin („Oh, how we danced on the night we were wed!”) și cu un nou nume, „The Anniversary Song”, în filmul “The Jolson Story” din 1946. Cântecul păstrează doar linia muzicală, versurile nemaiavând nicio legătură cu Dunărea. În versiunea americană versurile vorbesc despre doi soți povestind cu nostalgie despre noaptea nunții.

Oh, how we danced on the night we were wed
We vowed our true love, though a word wasn’t said
The world was in bloom, there were stars in the skies
Except for the few that were there in your eyes

Această primă înregistrare intră în clasamentul revistei Billboard în data de 7 februarie 1947, unde rămâne timp de paisprezece săptămâni și atinge poziția a doua. De aici înainte piesa primește o nouă viață și este interpretată în doar câteva luni de zile de: Guy Lombardo, Dinah Shore, Tex Beneke și orchestra Glenn Miller, Andy Russell și Paul Weston, Artie Shaw cu a sa orchestră New Music, Django Reinhardt și Quintette du Hot Club de France ș.a. Acestora li se adaugă ulterior și Bing Crosby, Rosemary Clooney, Eva Cassidy, Mitch Miller, Joni James, Frank Sinatra și mai ales faimoasa interpretare a lui Andy Williams.

Câteva decenii mai târziu, Tom Jones include propria interpretare a acestei piese pe albumul ”A Kiss From the Tiger” din 1989.

„The Anniversary Song” sau ”Danube Waves” a mai apărut de-a lungul anilor pe coloana sonoră a multor filme celebre, printre care “Mayerling” (1968), “Falling in love again” (1980), “Avalon” (1980), “Payback” (1999) şi, în 2000, “Father and daughter”, filmul animat realizat de olandezul Michael Dudok De Wit cu care a obţinut, în acelaşi an Oscarul pentru cel mai bun scurt metraj. A apărut și pe coloana sonoră a unor seriale de televiziune printre care „M.A.S.H.” (sezonul 9, ep.14) și ”Married with Children” (Familia Bundy) (sezonul 1, ep. 6)

În România „Valurile Dunării” este auzită pentru prima oară într-un film românesc în 1959, în pelicula eponimă semnată de regizorul Liviu Ciulei.

Corina Chiriac și ”Barca pe valuri” – 1970

Corina Chiriac a debutat în martie 1970 în cadrul bine-cunoscutului concurs de televiziune „Steaua fără nume” unde a parcurs toate etapele și a obținut din partea juriului nota maximă, 10 și consacrarea în fața publicului român.

Câteva luni mai târziu s-a lansat pe plan național cu „Valurile Dunării” – o preluare într-un ton ușor jazzistic (de vals jazz) după compoziția lui Ivanovici, cu versuri adaptate de textierul Aurel Felea după cele ale poetului Carol Scrob.

De altfel, această versiune este probabil și cea mai populară în rândul generației care citește acum aceste rânduri. Cine nu a auzit măcar o dată ”Barca pe valuri plutește ușor…”? (în versiunea originală era ”saltă ușor”)

André Rieu și ”Danube Love” (2001)

Începând cu 2001, André Rieu (despre care am mai scris aici), a inclus în renumitele sale concerte din toată lumea lucrarea ”Danube Love Medley, for violin & pops orchestra” care conține ”Valurile Dunării” a lui Ivanovici alături de ”Love live forever” („Liebe, du Himmel auf Erden„) din opereta ”Paganini” de Franz Lehar.

https://www.youtube.com/watch?v=fo0R_kLIfsc

BIBLIOGRAFIE: [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7], [8], [9], [10], [11], [12]