Nu e un film ușor dar îți permite propria interpretare. Dacă treci de prima jumătate de oră, nu doar că îl vei vedea până la capăt, dar cu siguranță vei reveni asupra lui și vei căuta răspunsuri la întrebările care tocmai se nasc.
Să ne imaginăm o clipă că lucrurile stau în felul următor: noi suntem spirite care de-a lungul timpului suntem încarnați în diferite corpuri, în diferite perioade de timp de-a lungul istoriei, pentru a experimenta diferite trăiri ale lumii materiale.
Pentru religiile care cred în reîncarnare acest lucru nici nu pare atât de neobișnuit. Pentru civilizația occidentală în schimb (Europa și America de Nord, în special) acest lucru pare, în sine, o blasfemie. Dar haideți să facem un efort și să ne imaginăm pentru două ore că lucrurile ar sta totuși așa.
Și acum încercați să priviți din nou filmul Holy Motors (sau abia acum încercați să îl vedeți pentru prima oară). Filmul nu mai pare fără sens, iar cinematografia devine o metaforă folosită pentru a pune în scenă acest mesaj, nicidecum un sens în sine al filmului.
Personajul principal este un spirit care se reîncarnează în diferite corpuri și trăiește diferite experiențe materiale în vieți diferite. Perioada cât acesta se află în limuzină este perioada în care spiritul nu se află în niciun corp și își așteaptă următoarea reîncarnare. Șoferul limuzinei (soferița, mai exact) este de fapt îngerul său păzitor.
De altfel, regizorul Leox Carax ne dă de mai multe ori în film (ce-i drept, spre final) chei prin care să privim acest film în acest fel: înjurătura dintre cei doi șoferi de limuzină – ”ectoplasmă pe patru roți”, precum și depoul unde se retrag limuzinele care se cheamă Holy Motors (Motoare sfinte) sunt doar două din cheile care deslușesc mesajul acestui film.
Chiar și la începutul filmului mai există câteva chei, dar fiind prea devreme este greu să le găsești din start un înțeles. Filmul începe cu o proiecție într-o sală de cinema în care noi suntem de partea cealaltă a ecranului. Nu suntem spectatori, ci suntem chiar actori, cei care își trăiesc propria experiență în acest moment. ”Regizorul” intră în sala de cinema și își privește opera de undeva de sus, de la balconul sălii. Pe culoarul sălii, printre scaune, un copil și apoi un câine se îndreaptă spre ”ecran” pregătindu-se de o nouă experiență în lumea materială…
Dacă sunteți pregătiți să vedeți acest film în acest fel, aveți o șansă, cel puțin să îl înțelegeți, dacă nu chiar să vă placă. Altfel, vă veți trezi în fața unui film fără logică, iar comentariile criticilor vă vor băga mai mult în ceață…
Sursa foto: IMDb.com
Kdo Cristi
salve Vlad,
multam pt articol, f bun, l-am citit inainte de a vedea filmul si m-a ajutat mult sa remarc anumite detalii.
prin prisma acestor detalii, o alta perspectiva 🙂
despre regior – regizorul este primul care se trezeste. descopera cheia si intrarea catre lumea din spatele valului. patrunde in sala de asteptare, sala de unde se priveste spectacolul lumii fizice in asteptarea rolului.
despre limuzini – melodia lui Kylie cred ca este cheia; zice la un moment dat: who would we have become if we done differently back then.
despre de ce – chinezii au o teorie a nodurilor de destin in viata, momente care pot muta evolutia unei persone in cu totul alta directie, o deviatie majora de la axa "previzibila" pana atunci.