Lumea poate fi frumoasa. Oamenii pot fi frumosi.

6 iulie 2008 - Cu Eugen Cristea si trupa Atelier pe scena amfiteatrului în aer liber de la Teatrul Masca

Preambul la o poveste despre Teatrul Masca

Pentru mine aventura cu Teatrul Masca începe undeva în 6 iulie 2008 când am susținut împreună cu Eugen Cristea și trupa Atelier un concert în amfiteatru cu ocazia închiderii stagiunii din acel an.

De atunci s-a mai întâmplat să cânt de două ori acolo, în 24 aprilie 2009 cu ocazia lansării albumului Eugen Cristea – Soldat căzut din iubire și mai apoi, în 11 aprilie 2010, cu ocazia spectacolului Un ideal.

Pe scurt despre Teatrul Masca

Teatrul Masca, infiintat in 24 mai 1990, este singurul teatru de gest, pantomima si expresie corporala din Romania. Avand o trupa tanără de actori profesionisti, Teatrul Masca este condus de actorul si regizorul MIHAI MALAIMARE, doctor in teoria teatrului, absolvent al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti sectiile actorie si regie de teatru, elev al lui Jean Lecoq, laureat a numeroase festivaluri, atat in tara, cat si peste hotare.

În cei peste 20 de ani de activitate, Teatrul Masca s-a remarcat în spațiul cultural românesc prin două abordări principale:

– prima este cea a teatrului de stradă (unda paleta de spectacole pleacă de la Clovni, commedia dell arte, teatru medieval, marionete mari, living statues etc.) având actori cu mijloce de expresie foarte diverse: clovnerie, jonglerie, instrumente, step, pantomimă, living statues, mânuire marionete mari de 2 m, dans, cântat live, acrobație etc.

– a doua este cea a spectacolelor de interior cu scenariu elaborat, inspirat de mari autori (N.V.Gogol, G.G. Marquez, E. Briusov, J.L.Borjes) apropiindu-se mult ca stil de genul de teatru-dans, fără cuvinte sau cu un minim de dialog, actorul fiind pilonul central al spectacolelor, depozitarul unic al misterului teatral.

Un teatru 2.0

În iulie 2008 teatrul Masca nu avea decât site https://www.masca.ro/site/.

Dar apoi am descoperit, mai întâi cu reticență, acum – evident – cu bucurie, că și-au îndreptat atenția către bloguri. De ce zic cu reticență? Pentru că DA, Teatrul Masca avea blog cu mult timp înainte ca eu să îmi fac unul și pe vremea aceea priveam încă cu reticență blogurile 🙂 https://teatrulmasca.wordpress.com/2008/

Dar deschiderea lor către această zonă nu s-a oprit aici. Teatrul Masca și-a deschis, rând pe rând, Fotojurnal de teatru și Blog de regizor – Mihai Mălaimare

Apoi când am început să descopăr rețelele sociale (Twitter și Facebook) i-am găsit și acolo: https://twitter.com/mascateatru și https://www.facebook.com/#!/profile.php?id=1362206630. Și aici trebuie să vă spun că teatrul Masca nu doar există pe aceste rețele sociale ci sunt foarte activi și comunicativi. Nu doar transmit informații ci participă la discuții, răspund la întrebări și îmi lasă mereu impresia că sunt cu un ochi pe noi.

Spre deosebire de mai bine 90% din companiile/instituțiile prezente pe rețele sociale, Teatrul Masca a înțeles din timp (de la început?) faptul că prezența pe Twitter și Facebook nu înseamnă postarea de linkuri către oferte (spectacole în cazul lor) ci comunicare cu oamenii, aducerea publicului mai aproape de ei, umanizarea – până la urmă – a instituției, pentru că da, stimate companii și instituții care călcați pragul online-ului, cititorii voștri sunt și ei oameni, nu utilizatori, cum sunteți de cele mai multe ori tentate să credeți.

Teatrul Masca a fost pe tricoul Echipei Bloggerilor la Triatlonul de la Mamaia din 2010

În acest context nu e de mirare că Teatrul Masca a fost SINGURA instituție din afara circuitului ciclist care a răspuns pozitiv chemării la susținerea echipei bloggerilor la Triatlonul de la Mamaia de anul trecut https://teatrulmasca.wordpress.com/2010/09/08/bloggerii-de-echipa/

Si DA, Teatrul Masca a fost pe tricoul Echipei Bloggerilor: https://plixi.com/photos/original/44480505 !!!

Pentru această deschidere a teatrului Masca față de online, bloguri și tot ce înseamna rețele sociale, profit acum de ocazie să le mulțumesc doamnei Anca Florea și domnului Mihai Mălaimare.

Un tweetmeet de poveste

Ei bine, în aceste condiții este de la sine înțeles de ce atunci când Chinezu ne-a întrebat pe mine și pe ceilalți din DreamTeam dacă ne băgăm să organizăm un #MascaTweetMeet, am zis fără să stau pe gânduri – citez – „sunt 100% pentru și în” 🙂

#mascatweetmeet | Sursa foto: https://fotojurnalmasca.wordpress.com/2011/03/11/following-goldoni-la-mascatweetmeet-joi-10-martie/

Ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost mult peste așteptările tuturor. Peste 100 de bloggeri au petrecut o seară la Teatrul Masca care va rămâne în memoria tuturor pentru mult timp de acum încolo. N-am să vă vorbesc prea mult despre piesă, cu toate că merită cu vârf și îndesat să mergeți să o vedeți! Este vorba despre Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni.

Dacă pui muzică într-un teatru pe mine m-ai cucerit 99% din start. Muzica și costumele construiesc isteț paralela cu lumea hippie, o lume a dragostei și armoniei, perfect transpusă peste Veneția lui Carlo Goldoni. În plus, joi seara, până și actorii au participat activ la #tweetmeet, presărând inspirat în piesă câteva improvizații adresate direct bloggerilor, care au făcut, evident, deliciul asistenței.

S-au scris despre această seară deja zeci de articole pe bloguri. Eu o sa dau link doar către articolul de pe DreamTeamRo unde găsiţi o listă cât de cât actualizată cu reacţiile post-eveniment https://dreamteamro.net/pro-cultura-2-0.html dar mie mi-a rămas adânc în suflet articolul scris de Mihai Mălaimare pe blogul teatrului:

https://teatrulmasca.wordpress.com/2011/03/12/multumesc-blogeri-o-sun-pe-mama/

Domnule Mihai Mălaimare, eu vă mulțumesc! Pentru că datorită dumneavoastră lumea este mai frumoasă, oamenii sunt mai frumoși…