Viena cu arome de sărbători

Viena cred că e cel mai greu oraș de povestit acasă pentru că îl știu atât de mulți încât orice ai spune pare deja de mult știut. De altfel și noi ne-am pus problema: ce am mai putea face în Viena când, credem noi, le-am făcut deja pe toate. Așa încât nu am făcut nimic. Mai bine spus ne-am plimbat, pur și simplu, fără un scop anume.

Am dat din întâmplare peste această stație de tramvai pe două nivele care se cheamă Schottentor.

Stația de tramvai Schottentor

Stația se află lângă Universitate, iar de aici de unde am făcut eu poza, spectacolul mișcării tramvaielor de jur-împrejur, pe două nivele, este desăvârșit.

Ne-am gândit la un moment dat că nu ar fi rău să vedem cum arată centrul Vienei de sărbători.

Evident, Viena strălucește, iar dacă te uiți cu atenție în globurile de deasupra capului te vei regăsi în reflexia orașului.

Tocmai mă pregăteam să dau un twit în care să cer o recomandare de restaurant în centrul Vienei unde se mânăncă bine, când am dat peste reclama la Restaurantul WienerWald. Suna bine și era destul de populat ceea ce este întotdeauna un semn bun, pentru că înseamnă că mâncarea e bună și proaspătă. Ba chiar am avut noroc fiindcă era o singură masă disponibilă și aceea se eliberase abia de câteva zeci de secunde.

Ne-am așezat la masă, ne-am aruncat un ochi peste meniul jumătate în germană, jumătate în engleză și ne-am decis să luăm Tessiner Rösti pentru Dana și Bauern Art pentru mine, împreună cu două pahare de vin roșu la recomandarea chelnerului.

Tessiner Rösti, un file de pui cu ciuperci și sos de smântână cu roșii, ceapă și piper și garnitură de cartofi pane

Bauern Art, un cordon bleu din porc cu costiță, ceapă prăjită și cașcaval și garnitură de orez

Am gustat un pic și din meniul Danei, dar trebuie să vă spun că meniul meu avea un gust special, de sărbători. Poate mi se părea mie, dar carnea aceea de porc, costița afumată, ceapa prăjită și poate mirosul de aer rece care îmi rămăsese încă în haine, mă făceau toate să simt din plin atmosfera de sărbători de iarnă.

Și ca să fie tacâmul complet, ca desert am avut o plăcintă vieneză de mere.

Wiener Apfelstrudel, ștrudel vienez de mere cu frișcă

Spre deosebire de plăcinta noastră tradițională cu mere (sau chiar de ștrudelul pe care îl găsim de obicei în comerț) aici merele nu sunt date prin răzătoare, ci sunt tăiate cuburi.

Vă las să vă jucați un pic cu imaginația: plăcinta fierbinte, cu merele printre care se simțeau câteva stafide și aromă de scorțișoară, plus frișca numai bună să taie din sațietatea ștrudelului. GAME OVER!

În drum spre casă am mai făcut câteva poze cu pietonalul vienez luminat și supra-animat.

Dar parcă tot Viena aceea liniștită din drumul înapoi spre hotel îmi place întotdeauna cel mai mult.

Vouă nu?